„Un spectacol în care Gabriel Sandu s-a folosit de proiecții video, filmări în direct și de tot spațiul de la Teatrelli, care devine o mare scenă, una în care spectactorii devin personaje. […] Un spectacol de autor, care provoacă spectactorii la o reflecție cu privire la gradele de ură: putem ierarhiza urile? Suntem mai puțin vinovați dacă avem toate motivele din lume să urâm pe cineva sau ceva? E de văzut Dușmănie. E ceva vindecător în a le da oamenilor un obiect al urii lor, spectacolul  lui Gabriel Sandu, fie și pentru că ne oferă câteva posibile răspunsuri la aceste întrebări. ” – Nona Rapotan în BOOKHUB