„Când așa o poezie de spectacol îi iese unui astfel de creator în trei camere standard de hotel cu nimic alterate, nu poți să nu te întrebi ce-ai vedea dacă i s-ar lungi plapuma cu cât merită. […] Emoție simplă, curată, totuși nu patetică. Îți scoate un oftat scurt prin care-ți probezi mila și speranța în legătură cu tine însuți, cu viața și cu oamenii, pe care-ți vine să-i iubești în virtutea, și nu în ciuda deosebirilor dintre voi. 5 minute de pictură naivă după 65 de minute de Hieronymus Bosch – un gest de crudă tandrețe către spectator.” – Mihai Ivașcu în Mezanin