„Nu poți face critică de teatru, în sensul „oficial” al sintagmei, la un spectacol precum Zeițe de categorie B (regie Andrei Măjeri, producător principal Teatrelli în coproducție cuTeatrul Național „Lucian Blaga” Cluj, Teatrul „Regina Maria” Oradea, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani). Nu pentru că s-ar sustrage unei construcții specifice artei spectacolului de teatru, ci pentru că, în esența lui, este mai mult decât un spectacol, este o formă de comunicare, de mărturisire care te scoate din starea clasică de spectator și te plasează într-una nouă, de confident. A face critică de teatru la un astfel de spectacol ar echivala cu o formă de trădare a intimității depline în care, timp de 90 de minute, ești implicat. Cumva, ai ține secret ceea ce ai văzut, deși, pe de altă parte, îți vine să vorbești despre asta, ca despre o întâmplare neobișnuită, fericită, irepetabilă.” – Călin Ciobotari în 7iasi.ro

„[…] cele trei actrițe repoziționează rama performativă și vorbesc curajos – susținute de un regizor empatic – despre ce se află dincolo de aceasta, asumându-și un tip de confesiune foarte persoanală și emoționantă, și găsind astfel un mod, fitrat estetic, de a da ceva din ele însele unui public însetat de autenticitate. Rezultă un proiect asumat feminist, mai mult decât necesar pe scana românească. Singurul lucru care ar putea fi contestat aici este titlul: acestea nu sunt zeițe de categoria B, ci zeițe pur și simplu.” – Cristina Modreanu în Scena.ro Nr. 63 (1) / 2024

„Într-un proiect cu viziune, care își propune ceva nou – atât în componență, tematică și valoare de statement în teatrul românesc, cât și în extratext, prin alăturarea dintre teatre și colaborările cu branduri de rafinament subtil – „zeițe de categoria B” a fost demarat în contextul unui open call pentru montarea unui spectacol de tip laborator, lansat de CREART/Teatrelli.  Întâlnirea este una fericită pe toate planurile și ea relevă trei tipologii de actrițe puternice și nuanțate, pline de caracter și versatile, care, culme, au fiecare suficientă lumină de reflector pentru a nu concura între ele.” – Raluca Cîrciumaru în „Teatrul azi”

„Doamne, Andrei, ce spectacol ai făcut! Merg prin casă, închid și deschid fereastra, mi-e frig și mi-e cald, mi-e lumină și mi-e umbră. Acum nu vreau să scriu impersonal și didactic, îmi dau voie să fiu lunatică și patetică și să spun că ai îmbrăcat cuvintele vii și nărăvașe ale Alexandrei F.într-o țesătură moale și fină, de ne-am înecat cu toții în cutele sale tandre. Te-ai chinuit degeaba să îți îmbraci Zeițele în haine scumpe. Tot le-am văzut trupurile frământate de timp, tot le-am atins mușchii încordați, tot le-am simțit sângele aprins și pulsul accelerat. Mătăsurile nu le-au acoperit goliciunea. S-au predat în fața noastră, s-au lăsat adulmecate, pipăite, cercetate de ochii noștri hulpavi, de întrebările noastre curioase. Curajoase Zeițe! Și mândre, și greu de dat jos de pe soclul ridicat de propriile degete, fibre, lacrimi. Niciodată spre ușa din dos, niciodată pe banca de rezerve.” – Alina Maer

„Zeițe de categoria B este un spectacol gândit special pentru cele trei actrițe, cu un text bazat 100% pe experiențele profesionale ale celor trei protagoniste, care pune într-o lumină aparte orice carieră de mare actriță din România ultimilor ani. Zeițe de categoria B s-a născut dintr-o nevoie foarte concretă a regizorului, aceea de apreciere corectă a profesionalismului celor trei actrițe și prin intermediul lor a tuturor celor care fac posibil succesul oricărui mare spectacol.” – Nona Rapotan în bookhub.ro

„Unul din efectele colaterale ale spectacolului e că ne invită să ieșim din reflexul celebrității, să recunoaștem omenescul și vulnerabilitatea actorului din spatele fiecărui rol. […] are  marele merit de a vorbi cu sinceritate și căldură umană despre partea umbrită a carierelor artistice; salvează din istoria personală momente când orice artist  a fost pentru o clipă o zeiță/un zeu inclasabil în categorii, ireductibil la clișee.” – Oana Cristea Grigorescu în Scena.ro

„Un spectacol – introspecție în viața știută sau mai puțin știută a actrițelor din provincie și, extrapolând, în viața femeilor în diferite job-uri. Un text scris excelent, actrițe – zeițe și regie cu magie semnată de Andrei Măjeri. Trei actrițe din trei teatre diferite vin și își spun poveștile documentate din viețile lor în fața publicului. Lasă la vedere acea graniță fină dintre privat și public și aduc la rampă magia scenei, dar și realitățile vieților personale. Este un spectacol în care râzi și plângi, plângi și râzi și care chestionează subiecte contemporane. – Georgiana Ene

„Adevărul e că mă tot gândesc la ce-am văzut aseară, că tot mai rar iau acasă cu mine ce văd la teatru, ca să nu mai zic cât de rar mă mai urmărește și a doua zi. Am văzut un spectacol despre teatru și actrițe, despre viață și oameni. Fără artificii, fără fasoane. Și cu sclipici și cu muci. Simplu, uman, firesc, cald, amuzant, emoționant. Pe Elena Ivanca și pe Ioana Dragoș Gojdo le știu de mulți ani. Mi le amintesc în multe roluri și ipostaze, dar parcă mai faine ca în spectacolul ăsta nu mi le amintesc. Pe Silvia Luca abia am cunoscut-o. Practic e prima premieră a stagiunii 2023-2024 văzută acasă. Dar da, când e să fie, e! Iar… zeițe de categorie B e un spectacol de categorie A.

P.S. Și mai e ceva important. E o coproducție a 4 teatre de stat. Din categoria: deci se poate!” – Raluca Rădulescu

„Alexandra Felseghi a țesut o poveste după situațiile de viață, luptele, conștientizările, punctele de cotitură din cariera a trei actrițe cunoscute prea puțin în afara teatrelor în care joacă, dar aplaudate în comunitățile lor. Și, Doamne, ce generoase au fost aceste femei să împartă momente nevralgice din viețile lor. Fără dramă, doar viață. Este, practic, imposibil, să nu te regăsești prin poveștile lor ca femeie, și dacă nu ești actriță.” – Ileana Andrei

„Poveștile, reale, ale celor trei actrițe, răscolesc multe amintiri legate de teatru, de viața în teatru, de țintele pe care le urmăresc actorii, de relațiile între ei, cu regizorii, cu instituția teatrului, cu publicul, transparente chiar dacă nu ești din lumea teatrului, ci un simplu spectator. – Octavian Neculai în LiterNet

„Trei actrițe din trei teatre din trei orașe diferite, trei femei trecute de prima tinerețe dezbrăcate de pieile personajelor lor, trei voci pe care se spune cu multă duioșie, umor și autoironie povestea care stă în spatele succesului de sub luminile rampei, declinat la feminin. Cele mai noi cuceriri ale lui Andrei Măjeri, aduse ingenios împreună pe scenă din culisele teatrului și vieților personale într-o poveste emoționantă, un confesional verde-n freză, un pumn în plexul condiției actriței din teatrul românesc care a rămas cu răsuflarea tăiată.” – Luciana Antofi în lucianantofi.wordpress.com