Lucian Ionescu - Interviu pentru Zile și Nopți
„Faţă de colaborările tale precedente cu Răzvan Mazilu, care a fost provocarea reprezentată de această tango operita al lui Ástor Piazzolla?
În primul rând faptul că joc mai multe personaje. Ăsta este un challenge pentru că toate aceste multe personaje fac parte din același univers și atunci am fost pus în postura de a juca mai multe personaje care trebuie să fie diferite dar, totuși, să aparţină aceleiaşi lumi. Ele nu pot să fie în chei atât de diferite încât să iasă din atmosfera de tango argentinian, din tot misterul ăsta aproape religios creat de tango, trebuie să rămână în stranietatea asta, în dimensiunea asta, în adâncimea asta... asta a fost provocarea principală pe de o parte, căci pe de altă parte a fost chiar tango-ul. N-am dansat niciodată tango şi Răzvan m-a luat efectiv de la la zero. Adică l-a chemat pe Daniel [Măndiţă] să ne învețe, să ne ia cu ‚abc’-ul și a fost pentru mine un șoc... m-am îndrăgostit din prima de dansul ăsta, mi se pare excepțional! Este singurul dans pe care îl știu eu până acum în care se improvizează, care are câteva structuri, câțiva pași, dar în rest e limbajul dintre cei doi parteneri, comunicarea dintre ei, cum reușesc să se îmbine, să comunice și să danseze împreună. Foarte mișto!”
Lucian Ionescu în dialog cu Ioan Big pentru Zile și Nopți.