Recenzie - Teatrelli
DUAL, un performance despre prietenie

Concept: Leta Popescu, Bogdan Spătaru, Florin Fieroiu

RECENZII:

„Spectacolul Letei Popescu mi-a readus aminte de ce iubesc teatrul: pentru că este artă, înainte de orice artă. Iar asta nu poate face oricine!“ – Nona Rapotan în Bookhub.ro

„Exercițiul care ni se propune este unul de imaginație implicată: dat fiind că nu ni se spune nimic, că nu există un text care să ne ghideze, suntem lăsați să gândim singuri, să facem conexiuni cu experiențele personale, să fim cât se poate de prezenți. Această libertate îi poate speria pe spectatorii convenționali, dar cei mai puțini blocați în convențiile tradițional-teatrale se amuză sincer, fără pretenții, de situațiile generate de performeri. […]

Ieșind de la spectacol, m-am gândit că ar fi binevenit un ‘set performativ de uz general’, o serie de creații de acest tip, neașteptate, complet dezinhibate, pentru fiecare dintre valorile fundamentale fără de care viața noastră nu s-ar ridica deasupra biologicului. ” – Cristina Modreanu în scena.ro.

„Dual, un performance despre prietenie” este un spectacol extrem de fiziologic având în centrul sistemului spectacular corpul cu propriile sale fantasme, cu o energie răvășitoare, transmisibilă și incitantă. Dacă ne gândim că regizorul Peter Brook a considerat performance-ul cel mai fertil, dacă nu şi unicul teren de experimentare, spectacolul de la Teatrelli poate constitui un sensibil omagiu.” – Alina Maer în Scene și cuvinte

„Dar nu numai despre prietenie este acest spectacol, pentru că are multe substraturi și subtilități. L-am văzut într-o etapă de lucru anul trecut, iar azi în forma finală. Uaahau! În primul rând nu mi-am imaginat că se poate schimba atât de la “work in progress” până la forma finală, căci și atunci mi s-a părut foarte bun și dificil de dus pentru actori.” – Ileana Andrei

„Dual, un performance despre prietenie” este o experienţă artistică îndrăzneaţă, care, cu siguranţă, te smulge din balamalele ruginite ale confortului. Conceptul semnat de Leta Popescu, Bogdan Spătaru şi Florin Fieroiu, inspirat din opera lui Erwin Wurm și a Csillei Klenyánszki, are îndrăzneala de a contesta sinceritatea prieteniei şi candoarea repunerii în dicuţie a limitelor comunicării profunde dintre cei care formează cercul cel mai strâns de încredere. Contextul e simplu: într-o bucătărie, trei persoane fac ceai şi clătite. Acţiunile fizice pe care le presupun aceste reţete devin declanşatorii unei coregrafii complexe, impulsionate de sentimente nerostite.” – Alina Epîngeac