„Spectacolul Letei Popescu mi-a readus aminte de ce iubesc teatrul: pentru că este artă, înainte de orice artă. Iar asta nu poate face oricine!“ – Nona Rapotan în Bookhub.ro

„Exercițiul care ni se propune este unul de imaginație implicată: dat fiind că nu ni se spune nimic, că nu există un text care să ne ghideze, suntem lăsați să gândim singuri, să facem conexiuni cu experiențele personale, să fim cât se poate de prezenți. Această libertate îi poate speria pe spectatorii convenționali, dar cei mai puțini blocați în convențiile tradițional-teatrale se amuză sincer, fără pretenții, de situațiile generate de performeri. […]

Ieșind de la spectacol, m-am gândit că ar fi binevenit un ‘set performativ de uz general’, o serie de creații de acest tip, neașteptate, complet dezinhibate, pentru fiecare dintre valorile fundamentale fără de care viața noastră nu s-ar ridica deasupra biologicului. ” – Cristina Modreanu în scena.ro.

„Dual, un performance despre prietenie” este un spectacol extrem de fiziologic având în centrul sistemului spectacular corpul cu propriile sale fantasme, cu o energie răvășitoare, transmisibilă și incitantă. Dacă ne gândim că regizorul Peter Brook a considerat performance-ul cel mai fertil, dacă nu şi unicul teren de experimentare, spectacolul de la Teatrelli poate constitui un sensibil omagiu.” – Alina Maer în Scene și cuvinte

„Dual, un performance despre prietenie” este o experienţă artistică îndrăzneaţă, care, cu siguranţă, te smulge din balamalele ruginite ale confortului. Conceptul semnat de Leta Popescu, Bogdan Spătaru şi Florin Fieroiu, inspirat din opera lui Erwin Wurm și a Csillei Klenyánszki, are îndrăzneala de a contesta sinceritatea prieteniei şi candoarea repunerii în dicuţie a limitelor comunicării profunde dintre cei care formează cercul cel mai strâns de încredere. Contextul e simplu: într-o bucătărie, trei persoane fac ceai şi clătite. Acţiunile fizice pe care le presupun aceste reţete devin declanşatorii unei coregrafii complexe, impulsionate de sentimente nerostite.” – Alina Epîngeac în d’E-pîn-geac.

„Calitatea de a fi un produs artistic complet lizibil și plin de umor (mai cu seamă, umor de calitate, adesea născut din disconfortul artiștilor) elimină surplusurile de abstract și ancorează și perfomerii, și spectatorii în prezentul imediat. […] Pretențios, dar carne vie, DUAL este un powerplay de tensiuni și de frecvențe înalte, de la început până la final. Prietenia rămâne o îmbrățișare ciudată, o încălcare uneori imorală, un hanorac care nu ne încape pe toți simultan. Intuitiv, culinar, senzorial și plin, face un fetiș (în spiritul caracteristic performance art) din eterna temă a omului în suc propriu, necenzurat, vulnerabil și scârbos c prietenia apropiată”. – Raluca Cîrciumaru în revista „Teatrul azi”.

„Dual este produs într-un program de performance-uri work in progress, în care explorarea unor formule și limbaje noi este partea esențială, iar o a doua etapă, în care rezultă un produs artistic viabil pentru a fi reprezentat ca spectacol, nu este neapărat obligatorie. Acest aspect, de cercetare a unor limbaje performative fără presiunea rezultatului este un atu al programului de la Teatrelli (la noi sunt prea puține contexte care să ofere artiștilor spațiu de cercetare și încercare a unor formule performative noi).” – Oana Stoica în Scena9

„O nebunie îngrozitoare și perfectă. Un performance în detaliu, cu tensiuni greu de tradus în cuvinte, într-un timp suspendat, cu trei protagoniști și o poveste. Și eu cu ei. În aceeași poveste.” – Georgiana Ene în LiterNet