DUAL, un performance despre prietenie
Concept: Leta Popescu, Bogdan Spătaru, Florin Fieroiu
RECENZII:
„Spectacolul Letei Popescu mi-a readus aminte de ce iubesc teatrul: pentru că este artă, înainte de orice artă. Iar asta nu poate face oricine!“ – Nona Rapotan în Bookhub.ro
„Exercițiul care ni se propune este unul de imaginație implicată: dat fiind că nu ni se spune nimic, că nu există un text care să ne ghideze, suntem lăsați să gândim singuri, să facem conexiuni cu experiențele personale, să fim cât se poate de prezenți. Această libertate îi poate speria pe spectatorii convenționali, dar cei mai puțini blocați în convențiile tradițional-teatrale se amuză sincer, fără pretenții, de situațiile generate de performeri. […]
Ieșind de la spectacol, m-am gândit că ar fi binevenit un ‘set performativ de uz general’, o serie de creații de acest tip, neașteptate, complet dezinhibate, pentru fiecare dintre valorile fundamentale fără de care viața noastră nu s-ar ridica deasupra biologicului. ” – Cristina Modreanu în scena.ro.
„Dual, un performance despre prietenie” este un spectacol extrem de fiziologic având în centrul sistemului spectacular corpul cu propriile sale fantasme, cu o energie răvășitoare, transmisibilă și incitantă. Dacă ne gândim că regizorul Peter Brook a considerat performance-ul cel mai fertil, dacă nu şi unicul teren de experimentare, spectacolul de la Teatrelli poate constitui un sensibil omagiu.” – Alina Maer în Scene și cuvinte
„Dar nu numai despre prietenie este acest spectacol, pentru că are multe substraturi și subtilități. L-am văzut într-o etapă de lucru anul trecut, iar azi în forma finală. Uaahau! În primul rând nu mi-am imaginat că se poate schimba atât de la “work in progress” până la forma finală, căci și atunci mi s-a părut foarte bun și dificil de dus pentru actori.” – Ileana Andrei
„Dual, un performance despre prietenie” este o experienţă artistică îndrăzneaţă, care, cu siguranţă, te smulge din balamalele ruginite ale confortului. Conceptul semnat de Leta Popescu, Bogdan Spătaru şi Florin Fieroiu, inspirat din opera lui Erwin Wurm și a Csillei Klenyánszki, are îndrăzneala de a contesta sinceritatea prieteniei şi candoarea repunerii în dicuţie a limitelor comunicării profunde dintre cei care formează cercul cel mai strâns de încredere. Contextul e simplu: într-o bucătărie, trei persoane fac ceai şi clătite. Acţiunile fizice pe care le presupun aceste reţete devin declanşatorii unei coregrafii complexe, impulsionate de sentimente nerostite.” – Alina Epîngeac în d’E-pîn-geac.
„Calitatea de a fi un produs artistic complet lizibil și plin de umor (mai cu seamă, umor de calitate, adesea născut din disconfortul artiștilor) elimină surplusurile de abstract și ancorează și perfomerii, și spectatorii în prezentul imediat. […] Pretențios, dar carne vie, DUAL este un powerplay de tensiuni și de frecvențe înalte, de la început până la final. Prietenia rămâne o îmbrățișare ciudată, o încălcare uneori imorală, un hanorac care nu ne încape pe toți simultan. Intuitiv, culinar, senzorial și plin, face un fetiș (în spiritul caracteristic performance art) din eterna temă a omului în suc propriu, necenzurat, vulnerabil și scârbos c prietenia apropiată”. – Raluca Cîrciumaru în revista „Teatrul azi”.
„Dual este produs într-un program de performance-uri work in progress, în care explorarea unor formule și limbaje noi este partea esențială, iar o a doua etapă, în care rezultă un produs artistic viabil pentru a fi reprezentat ca spectacol, nu este neapărat obligatorie. Acest aspect, de cercetare a unor limbaje performative fără presiunea rezultatului este un atu al programului de la Teatrelli (la noi sunt prea puține contexte care să ofere artiștilor spațiu de cercetare și încercare a unor formule performative noi).” – Oana Stoica în Scena9
„O nebunie îngrozitoare și perfectă. Un performance în detaliu, cu tensiuni greu de tradus în cuvinte, într-un timp suspendat, cu trei protagoniști și o poveste. Și eu cu ei. În aceeași poveste.” – Georgiana Ene în LiterNet
„Mihaela, George și Vlad sunt impresionanți pe bază de capacitate de efort & expresivitate corporală & facială, eleganță & precizie a mișcărilor, comunicare & coordonare. Când mai vorbește cineva despre pregătirea fizică și joacă de-a / cu trupul a actorilor români, eu zic să declare, mai întâi, dacă a văzut sau nu Dual-ul. Leta, Bogdan și Florin construiesc un ansamblu de o fluență remarcabilă, spunând o poveste, stârnind hohote și zgândărind emoții ca urmare a unui proces de creație care trebuie să le fi solicitat din plin imaginația, răbdarea, capacitatea de a găsi soluții exclusiv vizuale pentru probleme pe care teatrul & dansul le rezolvă, cel mai adesea, pe bază de cuvânt, sunet, muzici. […] Dual, un performance despre prietenie ne ține acolo, în bucătăria Seinfeld-Tarantino-iană, vreo 75 de minute, fără vreo urmă de coloană de sonoră (cu o excepție de tip evergreen pe care e păcat să v-o dezvălui aici). Și asta e o performanță cu totul remarcabilă! […] Unde mai pui că acolo, pe scena de la Teatrelli, satârul e satâr, feliuța de lămâie poate deveni o armă de distrugere în / lângă masă în proximitatea unei căni pline de apă fierbinte, pregătitul aluatului de clătite sună & arată, uneori, mai porn decât un XXX movie, mersul pe tocuri se poate învăța pe bază de căni așezate invers (undeva, cineva, pregătește o teză despre motivul cănii în creația Letei), aspiratorul aspiră mult mai multe decât ați putea crede, mixerul amestecă ingredientele și cutremură cărnurile, curățenia podelei se poate face în atâtea feluri, viața într-un hanorac galben merge trăită și la dublu, etc., etc., etc.” – Mihai Brezeanu în LiterNet.ro
”Un corp. Două corpuri. Trei corpuri. O luptă cu resemnarea, cu oboseala, cu renunţarea, cu luarea de la capăt, o luptă cu tine însuţi, cu ceilalţi, cu supravieţuirea, cu relaţiile, cu micile bucurii şi marile tristeţi. Trei corpuri devenite instrumente. Trei corpuri care vibrează în tonalităţile intense ale conflictului. Trei corpuri devenite instalaţii, conductori de emoţie şi reflecţie. Trei corpuri artă.” – Luana Popa în unconceptluna.ro
