„Sunt două puncte foarte tari de interpretare și, pentru mine, chiar cheia întregului spectacol. Când nu sunt personaje și nu e planul exterior, ci e cel internalizat, despre asta e totul, sau ar trebui să fie despre asta. Despre cineva care își face loc în prezentul nostru și după ani distanță, despre ce trăim cu adevărat dintr-o reprezentare statică de tip foto sau pictură. Ne trăim pe noi, cu adevărat, încă o dată? Sau schimbăm scenariul de câte ori avem nevoie până ne convine, ca apoi să ne cuibărim într-o iluzie.” – Alberto Păduraru în LiterNet