„în Nunta lui Decebal este vorba despre tristețea acaparantă, despre neputința care blochează orice inițiativă, despre curajul de a sparge bariere și despre cât de puțin îți trebuie ca să-ți vezi visul cu ochii. Decebal ajunge în America și nu Mișu sau Miruna, cei care și-au dorit cel mai mult. Nunta lui Decebal nu e nici pe departe una de tip american, ci una la care se cântă și se dansează românește, împreună cu cei rămași acasă, grație live-ului și tehnologiei momentului.” – Nona Rapotan în Bookhub

„Cum este să fii adolescent și să porți prenumele de Decebal? Ce îți imprimă acest prenume, cum se împacă el cu dorința de a fi liber și cu pasiunea pentru muzică? Ce șansă are un tânăr pe nume Decebal să emigreze în America? Cum ar suna învățăturile lui Vasile către fiul său Decebal în zorii maturității? Sunt întrebări la care spectacolul răspunde limpede, cu înțelegere pentru slăbiciunile fiecărui personaj, cu îngăduință pentru defectele lor nonletale, cu duioșie pentru sensibilitățile lor bine camuflate și cu foarte multă omenie având seva în cunoașterea firii umane.” – Alina Mariana Maer în LiterNet

„Nunta lui Decebal este un spectacol-poveste despre o realitate-amintire atât de familiară; și atât de familială oricărui spectator deja matur, care a privit eclipsa din 1999 prin ochelarii fumurii. Pentru cei mai tineri poate fi o curiozitate satisfăcută de a vedea ce însemna libertatea pentru părinții lor. Nostalgia este, cu singuranță, numitorul comun care poate transforma o experiență neutră din sala de spectacol într-un prilej de emoție și reflecție asupra propriului trecut recent.” – Alina Epângeac în d’E-pîn-geac