„Oxygen este un spectacol care m-a încântat atât de tare, încât am zis că am să îmi duc prietenii o dată și încă o dată ca să profit de ocazie să îl revăd. E mai mult decât spectacol, e mai mult decât teatru. E chiar o stare de grație. E și dans, și spectacol, și muzică.” – Irina Margareta Nistor în emisiunea CulTour (Happy TV).

„Dincolo de fidelitatea manifestată în raport cu textul lui Vîrîpaev, spectacolul Antoanetei Cojocaru și al lui Daniel Pascariu reprezintă o pledoarie pentru funcția dansului în scenă, pentru coregrafie ca instrument ideal de materializare a unor semnificații cu valoare de principiu. Oxigenul nu este doar un element care face viața posibilă și o întreține. El este, în acest context, o metaforă a tot ce este autentic în om și fundamental pentru manifestarea sa în spiritul a ceea ce îl definește. […] Varianta „Oxygen”-ului de la Teatrelli ne prezintă, astfel, mai ales prin rolul limbajului scenic manifestat cu precădere în sfera corporalității, sensul oxigenului deposedat de orice mască a cuvântului, aruncând o lumină puternică asupra necesității de a redimensiona funcția respirației în lumea contemporană, prin regăsirea resorturilor empatice care fac posibilă întâlnirea reală dintre oameni.” – Gina Șerbănescu în Revista Cultura.

„Ce face spectacolul de la Teatrelli din București inubliabil este grația cu care actorii trec prin această poezie frumoasă, cum sunt toate poeziile mari de dragoste și moarte.

Și, desigur, îndeosebi grația Antoanetei Cojocaru, a cărei sensibilitate ar putea să umple cu sens poetic și un utilaj tehnic dintr-o uzină din secolul trecut.” – Andrei Crăciun în Ziarul Metropolis.

„Spectacolul Oxygen, o producție Teatrelli cu actorii Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu, îți taie cu adevărat respirația printr-un mesaj puternic al unei piese despre iubire. […] Oxygenul lui Ivan Vîrîpaev devine, în viziunea Antoanetei Cojocaru și a lui Daniel Pascariu, un spectacol frust și seducător, un tur de forță pentru cei doi interpreși.” – Simona Chițan în Adevărul Weekend.

„În interpretarea sensibilă a Antoanetei Cojocaru și a lui Daniel Pascariu, Oxygen devine aerul care menține în viață o iubire imposibilă. Spectacolul e o gară pentru doi, martoră a unei înlănțuiri îmbogățită de bagajul artistic al fiecărui actor: Antoaneta Cojocaru e o mare dansatoare, Daniel Pascariu – un impresionant bas bariton. În Oxygen de la Teatrelli, Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu transpun marele suflet rus printr-o prestație atât de convingătoare încât vei aplauda cu convingerea că ai asistat la ceva irepetabil.” – Horia Ghibuțiu – horiaghibutiu.ro.

„Cei doi actori se livrează cu atâta intensitate personajelor, încât ai senzația că îți spun propria lor poveste. O poveste izvorând din cele 10 porunci, în care mulți dintre noi s-ar putea recunoaște.” – Gabriela Hurezean în Muze și arme.

„Nu știu dacă am văzut vreodată un spectacol despre iubire construit în asemenea manieră, cu împletituri atât de fine ale textului, cu dans, muzică live și proiecții video. Și, cu siguranță, nu am văzut un spectacol în două personaje, un el și o ea, în care să văd o așa chimie pe scenă între cei doi protagoniști. Am plecat din sală cu senzația că cei doi oameni, nu personajele însuflețite de cei doi artiști, și-au povestit pasaje din viață. ” – Ileana Andrei – Ileanaandrei.ro.

„Un spectacol sensibil și poetic, un mic manifest pentru iubire și (re)găsire, așa cum l-au creat ei, spectacolul „Oxygen” are farmecul unei povești în care misterul și alchimia unei relații mistuitoare, imposibil de trăit, dar căreia e imposibil să i te sustragi, arde totul în jur. Și rămâne doar foșnetul de frunze, o clipă oprită în loc într-o imagine alb-negru, pe fundal, o valiză și-un drum care se deschide…” – Monica Andronescu în Revista Amfiteatru

„Oxygen” de la Teatrelli, văzută aseară, este o piesă care, paradoxal, te lasă la final fără oxigen, cu nevoia de a trage aer adânc în piept și a-ți umple “dansatorii” din plămâni cu aer, vorba personajului Sașa. Chiar dacă ești doar un spectator care privește, intensitatea actului artistic e atât de mare încât aproape te epuizează emoțional. E un spectacol muncit – poate cel mai muncit văzut de mine în ultimii ani – complex și cu infinite straturi, dar pe care cei doi protagoniști – Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu – îl strunesc cu o naturalețe rar întâlnită pe scenele de azi. […] Cu mijloace minimaliste, pe o scenă goală, cu un cearșaf, o pereche de căști, un casetofon vechi și două valize, Antoaneta și Daniel construiesc un univers cu multiple straturi, lumi paralele și sensuri. Oxygen este o combinație ambițioasă de teatru, dans contemporan, muzică, proiecție video… un spectacol pe care nu poți să-l explici sau să spui cuiva că Este despre…. Este despre lume, iubire, misticism, abrutizare, căutare, zbucium… e despre tot. Nu e de înțeles, e de simțit.” – Diana Cosmin (FineSociety)