”Mă bucur foarte tare că se întâmplă acum [despre proiectul ȘARLATAN]. Astăzi mi se pare că sunt cea mai bună variantă a mea. Şi am simţit că prima zi de shooting a fost cea mai fericită zi din viaţa mea. Am fost pe acoperişul blocului numai eu, fotograful şi Beatrice Peter [actriţa din distribuţia spectacolului Legături primejdioase pentru care Cristina Milea a creat scenografia şi costumele – n.r.], şi cred că fiecare din noi avea nevoie de aşa ceva pentru că a fost o adunare de energii cum n-am mai trăit vreodată. E pentru prima oară când eu iniţiez un proiect şi cred în el 100%. Acum 3 ani când l-am început, am făcut primele 3 măşti şi primele 4 piese încercând să-mi demonstrez că are valoare ceva ce fac în afara teatrului pentru că încercam acea ruptură foarte forţată de teatru… un divort forţat. Cred că ajunsesem la 70% cu piesele când mi-am pierdut total încrederea în ele. În timp ce lucram mă convingeam singură că e o tâmpenie şi trebuie să mă opresc singură din asta. Şi-am mai încercat de câteva ori, mai treceau câteva luni şi iar încercam… pentru că nu i-am dat o finalitate. Eu nu ştiu să funcţionez fără deadline. Defect profesional sau nu, îmi trebuie un scop, o motivaţie exterioară. […] Dar mai e ceva… nu doar că nu pot face ceva fără un deadline şi pe măsură ce acesta se apropie vine cel mai mare volum funcţional din mine dar când se întrevede finalul ajung să-mi spun invariabil ‘Ce bine era dacă mai aveam o săptămână!’. Deci vezi, am nevoie de deadline dar nu ţin cont de el decât atunci când e prea târziu 🙂 De data asta însă mi-am fixat eu deadline-ul mai repede decât cel real, inclusiv în lucrul cu fotograful şi cu performerii, şi îmi propun să termin până la sfârşit de septembrie. Şi-atunci le-am început pe toate şi pe măsură ce termin un costum merg mai departe. Mai ales că îmi dau seama că acum trei ani aveam dreptate şi nu era o tâmpenie, că totul e frumos organizat pe teme. ”
Articol complet pe zilesinopti.ro.
