”[…] acele blocaje pe care le are Andrei, adică cel din Duşmănie, le-am cam depăşit, dar într-un fel – în ghilimele spus – mi-a fost uşor să mă reaşez în acele sentimente de a nu putea să-ţi exprimi sentimentele tale, de a fi introvertit şi de a nu fi înţeles, şi de a nu avea pe nimeni în jur în care să ai încredere. Mă rog, aici e cu dus şi întors pentru că de fapt doar părerea ta este că n-ai pe nimeni în jur şi eu am avut mult timp părerea asta, că n-am pe nimeni în jurul meu care să mă-nţeleagă, şi atunci eram deja familiarizat cu acele ‘motoare’ care erau în Andrei, să zicem. ”
István Téglás în dialog cu Ioan Big pentru Zile și Nopți.