Events Archive - Page 29 of 31

Bohém Ragtime Jazz Band

Concertul a avut loc în cadrul Zilelor Jazzului Maghiar.

„Jumătate din populaţie, cea nevrotică, ar trebui să-i asculte la prescripţia medicului”, notează revista Gramofon Matisz László despre Bohém Ragtime Jazz Band, una dintre cele mai complexe formaţii de jazz din lume.

Concertele lor evocă America începutului de secol trecut nu numai prin muzică, ci şi prin glume şi spiritul boem. În același timp, muzica lor readuce în atenția publicului vechile şlagăre maghiare.

În cei peste 40 de activitate, trupa Bohém Ragtime Jazz Band a cântat la aproape toate marile festivaluri de jazz din lume: de la Berlin, Oslo, Dresda, Breda, Pori, Montreux, Ascona, Bude și Rimini, până la Sacramento.

Prezintă: Florian Lungu, critic muzical.

Ziya Azazi & Claudio Bettinelli: Performative Lecture ”Kismet”

Coregraful și dansatorul Ziya Azazi, alături de compozitorul și performerul Claudio Bettinelli au prezentat, în premieră la Teatrelli, spectacolul Kismet sub forma de performative lecture, reunind astfel atât partea de performance, cât și o importantă componentă explicativă despre cum au construit spectacolul.

Evenimentul s-a desfășurat în limba engleză, adresându-se atât oamenilor de teatru din zona dansului, a teatrului-dans și a muzicii, cât și publicului larg, pasionat de spectacolul de teatru și dans contemporan.

Kismet a avut premiera la Portimao (Portugalia), în mai 2018. În construirea spectacolului, care pornește de la Bolero-ul lui Ravel, Ziya Azazi și Claudio Bettinelli au încercat să dea naștere unui dialog experimental între corp, mișcare și sunet, folosind o paleta largă de medii: de la echipamente primitive până la procesoare digitale de sunet de ultimă generație.

Inspirat de abordarea coregrafică minimalistă a lui Maurice Béjart, atunci când a pus în scenă Bolero-ul lui Ravel, Ziya Azazi aduce în ”Kismet” propriul său vocabular coregrafic, încercând, totodată, să contribuie la crearea unui nou limbaj – un limbaj în care deconstrucția muzicii se realizează în corespondență cu mișcările corpului.

Kismet: https://www.youtube.com/watch?v=PuqdeOKG3zo

Despre Ziya Azazi

Ziya Azazi s-a născut în 1969 în Antakya (Turcia), iar din 1994 s-a stabilit în Viena. În 1999 a primit o bursă danceWEB, fiind, totodată, desemnat de către Ballet International Magazine drept „cel mai remarcabil dansator al anului în Austria”.

Între 2000 și 2002 a colaborat cu Wiener Volksoper (Austria), Theaterhaus Stuttgart (Germania) și Grand Théatre de Genéve (Elveția). În 2004 a lucrat cu Jan Fabre/Troubleyn, iar între 2005 și 2007 a făcut parte din proiectul „d’Orient” al Compagnie Thor. De asemenea, a colaborat cu numeroși artiși de renume, precum: Cem Ertekin, Aydin Teker, Sebastian Prantl, Philippe Arlaud, Anne-Marie Gros, Ismael Ivo, Marcia Haydee, Yoshi Oida sau Thierry Smits. Printre festivalurile la care a participat se numără: Liteside, Amsterdam; Danse en Ville, Bruxelles-Luxemburg; KIT, Copenhaga; Polyzentral, Hamburg; I-DANS Solists, Istanbul; Les Eclats Choreographiques, Niort; Bienala de Dans de la Veneția.

Totodată, din 1999 a creat propriile sale spectacole coregrafice, care au făcut înconjurul lumii: “Dervish in Progress” (2004 / Barcelona), “’Azab” (2005 / Sao Paulo),“Icons” (2007 / Grenoble) – în colaborare cu muzicianul Serge Adam (FR), solo-ul “Ember” (2010 / Valladolid), ”Energy” (2012 / Toulon), ”Bolero” (2014) sau ”Kismet (2018, Portimao).

Pe lângă performance-uri, Ziya Azazi a susținut numeroase workshop-uri în întreaga lume, împărtășindu-și experiența și cunoștințele cu publicul în spații academice și non-academice.

Despre Claudio Bettinelli

Claudio Bettinelli abordează mai multe stiluri muzicale: de la clasic la contemporan, muzică de teatru, improvizație și muzică electronică.

S-a născut în 1976 la Livorno (Italia), s-a stabilit însă la Lyon (Franța). Este percuționist, solist și membru al Ansamblului Orchestral Contemporan din Lyon. A colaborat cu ”Centre Tempo Reale” (fondat de Luciano Berio), Orchestra Națională din Lyon, Opera Națională din Lyon, Musicatreize, Ansamblul Odyssée și a făcut parte, timp de trei ani, din UBS Verbier Festival Youth Orchestra (Elveția). De asemenea, este membru al ansamblului Mezwej, condus de Zad Moultaka, și este co-fondatorul trio-ului de percuționiști „Trio de Bubar”.

Vioara lui Enescu 2019

Turneul Vioara lui George Enescu a revenit în această toamnă pe scenele din România, în perioada 18 septembrie – 5 octombrie 2019. Gabriel Croitoru, violonistul care are privilegiul de a cânta pe vioara Guarneri del Gesu, supranumită „Catedrala”, pe care a cântat George Enescu (instrument pus la dispoziție și aflându-se în patrimoniul Muzeului Naţional „George Enescu”) şi pianistul Horia Mihail au cântat în mai multe oraşe din ţară, programul recitalurilor cuprinzând trei sonate emblematice pentru repertoriul pentru vioară şi pian.

A trecut peste un secol de când Geroge Enescu străbătea ţara în timpul Primului Război Mondial alături de vioara sa, pentru a-şi duce muzica către cei bolnavi, răniți în război, oameni aflați în necazuri și nevoi.

Din anul 2012, Gabriel Croitoru, violonistul care a câștigat prin concurs dreptul de a cânta la „Catedrala”, continuă – alături de pianistul Horia Mihail – aceeași nobilă misiune de a duce muzica în întreaga țară.

Program muzical:

Claude Debussy: Sonata în sol minor pentru vioară şi pian, L. 148

Richard Strauss: Sonata în mi bemol major pentru vioară şi pian, op. 18

César Franck: Sonata în la major pentru vioară şi pian

Lunga vară fierbinte a marilor festivaluri

Invitați: Constantin Chiriac – Președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu & Chris Simion-Mercurian – Directorul Festivalului Internațional de Teatru Independent UNDERCLOUD

„Care este definiția unui festival de teatru? Ce înseamnă un astfel de eveniment pentru o comunitate anume? Sunt întrebări esențiale, pe care de multe ori uităm să ni le adresăm, plecând de la premisa că orice selecție de spectacole, orice întâlnire artistică întinsă de-a lungul câtorva zile își merită titlul. Și nu e așa. Deloc. Un soi de inflație a dus la demonetizarea unui concept care, în sensul cel mai înalt, înseamnă revelația întâlnirilor și a descoperirilor concentrate într-o perioadă de sărbătoare autentică.

Dincolo de festivalurile de agrement și de turismul festivalier, există aventuri care dau fiecărui anotimp o altfel de temperatură: culturală, afectivă și nu în ultimul rând umană. Vara, de la celebrele festinuri desfășurate la Edinburgh și Avignon la mici reuniuni de nișă, de la explozia de spectacol din Sibiu la teatrul independent din Undercloud, aceste episoade de bucurie schimbă pentru o perioadă ritmul și chiar sensul existenței unor întregi comunități. Fără ele, nu doar un loc sau altul ar fi mai monoton, dar lumea întreagă ar fi mai palidă. Despre sărbătorile adevărate ale teatrului, despre teatralitatea sărbătorilor, despre <înflorirea spiritului uman> la ediția estivală a „Anotimpurilor dialogului…”, alături de Constantin Chiriac, Președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și Chris Simion-Mercurian, Director al Undercloud.” – Octavian Saiu

Primăvara unei noi epoci teatrale: realitate și multimedia pe scena contemporană

Invitați: Bobi Pricop, Chris Simion-Mercurian, Carmen Lidia Vidu, Andreea Ciocîrlan și Emanuel Pârvu

„Teatrul a traversat toate schimbările posibile și a trecut prin toate experimentele imaginabile. Aproape nimic nu pare că a rămas neexplorat. Și totuși… Ca oglindă a lumii, această artă își regenerează constant mijloacele, își adaptează temele și își orientează căutările spre ceea ce existența însăși oferă ca noutate permanentă. Scena de astăzi se redefinește prin relația cu două dimensiuni pe care le integrează la fel de organic: realitatea prezenței și imaginea digitală, corpul și tehnologia.

Există artiști care văd în teatru un refugiu și trăiesc nostalgia ritualurilor primordiale, fără nimic din invazia modernității. Inspirați parcă de visul lui Artaud, pe urmele lui Grotowski, ei încearcă să reapropie teatralitatea de originile ei și ale umanității. Fără nimic altceva decât puterea corpului de a comunica prin energie și de a se povesti prin prezență. Asemenea creatori refuză ispita noului și se atașează de ceea ce e străvechi sau chiar dincolo de timp.

De partea cealaltă, sunt artiștii însetați de contemporaneitate, privind mereu spre ceea ce va veni. Ei fac un teatru super-modern, racordat la tehnologiile de ultimă oră și destinat sensibilității unor noi generații. Operele lor sparg canoanele reprezentării prin curajul de a transforma scena într-un spațiu aflat între real și posibil, la granița virtualului. Pentru asemenea spirite înrudite mai degrabă cu Brecht, multimedia nu este o amenințare, nici măcar o provocare, ci o nesfârșită sursă de inspirație.

Despre ambele categorii, adică despre radicalitatea acelor poetici care renunță la discursul călduț al montării unor texte cu mijloace previzibile a fost vorba în cea de-a doua ediție a Anotimpurilor dialogului despre teatru de la Teatrelli. Invitații mei au fost cinci regizori români care fac teatru și din pagini de carte, și din ecrane digitale, fiindcă miza lor ramâne întâlnirea cu celălalt sub semnul prezenței și al prezentului.” – Octavian Saiu

Iarna vrajbei lui Eugen Ionescu / Eugène Ionesco: teatru și identitate culturală

„Eugen Ionescu a văzut lumina zilei la Slatina în 1909, a studiat la București și a scris ‚Englezește fără profesor’ în română. Eugène Ionesco și-a început drumul odată cu „Cântăreața cheală”, a ajuns la Academia franceză și a sfârșit în plină glorie, la Paris, unde e înmormântat în Cimitirul Montparnasse. Între aceste două dimensiuni ale biografiei lui, între o țară de origine și o apartenență confirmată dincolo de mormânt, între două limbi și două nume, regăsim toate marile contradicții ale unui destin unic.

La o sută zece ani de la nașterea lui Ionescu / Ionesco, această prezentare a încercat să lămurescă măcar un strop dintr-o enigma identitară. De ce a ales să fie recunoscut ca autor francez? Cum de nu s-a mai întors măcar o data în România, nici chiar după 1989? Care este astăzi, într-o epoca sfâșiată între forme de naționalism feroce și un cult arogant al cosmopolitismului, mesajul operei și biografiei lui?

Pornind de la scrierile la persoana I ale autorului, trecând prin teatrul său iconoclast și totodată comic, ajungând la dilemele centenarului ratat din 2009, conferința este elogiul adus unui spirit atât de liber, încât a rămas aproape neînțeles. Este, totodată, explorarea unui mod de a privi identitatea individului de la care noile generații, asaltate de bombardamente mediatice și plutind în deriva unei incertitudini colective, pot învăța enorm. Fiindcă, fără să o știe și să și-o dorească, Ionesco – mai mult decât Ionescu – ne-a lăsat tuturor moșternirea unei perspective salvatoare asupra eului și poate chiar asupra lumii.” – Octavian Saiu

Workshop de contrabas – Petros Klampanis (GR)

Exploring Your Musical Potential

Petros Klampanis – unul dintre cei mai interesanți muzicieni ai generației sale (așa cum l-a denumit All About Jazz) – a provocat publicul, în cadrul unui workshop de contrabas, la o explorare a propriului potențial muzical, încercând să explice cum îți găsești vocea ca artist, cum simți ritmul și performezi alături de o trupă de jazz. Worshopul a fost un eveniment conex Green Hours Jazz Fest – 11.

Groove Garden & Sorin Zlat

Un proiect de jazz-funk, inițiat de binecunoscutul pianist Sorin Zlat, ce reunește muzicieni experimentați, cunoscuți pe scena jazz-ului românesc și internațional: Sorin Zlat – keys & band leader, Robert Patai – voce, Răzvan Trifan- saxofon, Alex Man – chitară, Răzvan Cojanu – bas, Laurentiu Ștefan – baterie. Concertul a avut loc în cadrul Festivalului „Aici-Acolo”, organizat de Uniunea Artiştilor Plastici (UAP), sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României.

Pianul călător – Turneu extraordinar al pianistului HORIA MIHAIL

Teatrelli a fost ultima oprire a celei de-a 9-a ediții a turneului național „Pianul călător”, ediție dedicată clasicismului vienez. Un popas meditativ, odihnitor, asupra unor repere ale repertoriului pianistic – Haydn, Mozart şi Beethoven – cu trei sonate pentru pian reprezentative.

Mihai Toma – DACIKA

Un spectacol de muzică electronică vocal-simfonică, care a adus pe scena Teatrelli expresia muzicală de tip folcloric, transpusă într-un limbaj contemporan de către compozitorul și orchestratorul Mihai Toma. Special pentru acest concert, organizat cu ocazia Zilei Europei, Mihai Toma a reorchestrat „Oda Bucuriei” (imnul UE), care s-a auzit în primă audiție la Teatrelli. Dacă te-am făcut curios, varianta de studio poate fi ascultată online: https://www.youtube.com/watch?v=tczPn-kIEcE