Archives: Events

„zeițe de categoria B” de Alexandra Felseghi, după o idee de și în regia lui Andrei Măjeri, este un spectacol-eveniment care aduce pe aceeași scenă actrițe din trei orașe și trei teatre diferite, aplaudate în spațiile geografice în care joacă, dar mai puțin cunoscute în afara lor: Elena Ivanca (actriță a Teatrului Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca), Ioana Dragoș Gajdó (actriță a Teatrului „Regina Maria” Oradea), Silvia Luca (actriță a Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani).

După premiera din luna septembrie 2023, de la București, spectacolul se joacă, pe rând, în toate teatrele co-producătoare: creart/TEATRELLI (inițiatorul proiectului și producătorul principal), Teatrul Național Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea și Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani.

„zeițe de categoria B” chestionează un subiect de interes contemporan: granița dintre public și privat, dintre magia scenei și realitatea vieții personale. Spectacolul pornește de la o documentare de tip autobiografic, concentrându-se, cu precădere, asupra punctelor nevralgice din carierele celor trei actrițe, acelea care au provocat turnuri semnificative. Un demers care aduce în discuție modalitățile prin care artiștii sunt adesea schimbați asemenea unor piese. Mecanismul dur al artelor strivește personalități sensibile care au făcut performanță într-o altă epocă, îi năucește pe cei prinși între vârste și nu le dă prea multe speranțe celor la început de carieră. Dar vocația nu se perimează, ea își caută porturi noi în care să acosteze, co-creatori care să stârnească mici revoluții personale și să provoace la dialog. 

Experiența sonoră a spectacolului este semnată de Adrian Piciorea, iar costumele sunt o selecție de piese din colecțiile lui Lucian Broscățean.

Noua producție a fost selectată în cadrul unui open call lansat de creart/Teatrelli în 2021, în vederea montării unui spectacol-laborator. Selecția a fost realizată de către un juriu format din Octavian Saiu, Radu Nica, Cristian Ban și Roxana Lăpădat.

zeițe de categoria B
de Alexandra Felseghi, după o idee de Andrei Măjeri

Cu: Elena Ivanca, Ioana Dragoș Gajdó, Silvia Luca

Regia: Andrei Măjeri

Experiența sonoră: Adrian Piciorea

Costume: o selecție de piese din colecțiile lui Lucian Broscățean
Bijuterii: Monom by Georgiana Ciceo

Light design: Andrei Ignat

Make-up Artist: Mara Rădulescu

Producător principal: creart / Teatrelli

Co-producători: Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani

Cu sprijinul: Hotel Caro

OXYGEN, piesa controversatului Ivan Vîrîpaev, considerat ca estetică între Quentin Tarantino și Andrei Tarkovski, a avut premiera la Teatrelli în noiembrie 2018.

Spectacolul îmbină într-o cheie performantă diferite forme ale artei: teatru, dans, muzică live și proiecții video, light design, reunind artiști deja bine cunoscuți pe scena culturală bucureșteană.

Cele două personaje, interpretate de Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu, sunt doi oameni nemulțumiți de viețile lor, trăite în rutină. Sunt în căutarea unui „oxygen” pe care îl presimt, în căutarea unei șanse la schimbare. Întâlnirea lor este atât de puternică, încât riscă tot ca să trăiască această poveste. Bine și rău, individ și societate, adevăr și minciună, conflict atât de prezent în ființa contemporană – „Oxygen” este o impresionantă poveste de iubire în care nimic nu este imposibil până la capăt și care ți se dăruiește total!

Tu când ai simțit ultima oară că poți să respiri cu adevarat?

„Închipuiți-vă că ceva neașteptat v-a blocat respirația și apoi, tocmai pe când sunteți pe cale de a vă pierde suflul, cea mai proaspătă briză vă inundă! Cam așa se întâmplă cu spectacolul în care Antoaneta Cojocaru umple fiecare dintre cele 60 de necruțătoare secunde ale unui minut cu o infinitate de nuanțe ale candorii reactivate de pasiune. Pe cât de grațioasă, pe atât de persuasivă și pe cât de rafinată, pe atât de determinată într-un continuu balet al emoțiilor. O adevărată provocare pentru partenerul ei de crimă, Daniel Pascariu, de-a ilustra aforismul laureatului Nobel Berdeaev: Omul pare construit din același lemn cu care facem icoane sau bâte.” (Dana Cristescu)

OXYGEN este o producție Teatrelli.

Data premierei: 7 noiembrie 2018.

Durata: 90 de minute

Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani.

De: Ivan Vîrîpaev Cu: Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu
Costume: Laura Hîncu
Scenografie: Ileana Zirra
Proiecții video: Dorel Mihăilă
Traducere: Mașa Dinescu
Light design: Ștefan Vasilescu
Fotografie afiș: Vlad Eftenie
Asistent regie: Oana Rainer

Make-up Artist: Mara Rădulescu
Un spectacol de: Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu

„Nunta lui Decebal” este un spectacol despre familie și prietenie, despre tranziție și visul American, despre dragoste,  despre hazard, trenuri și eclipsa din 99, despre vise și visuri, despre regele Decebal și Bruce Springsteen, despre „Veronica” și spiritualitate, despre distanță și dezrădăcinare și despre golul care s-a lăsat în urma marilor migrări care au avut loc în România la finalul anilor 90.

Acțiunea se întâmplă într-un mic orășel de provincie, pierdut între repere estice și vestice, un orășel care plutește într-o derivă perpetuă. Povestea urmărește mai multe destine care au navigat această perioadă incertă din istoria recentă a României și pune în dialog parinții și copiii acelei generații. Este despre „istoria mare” care-i formată din „mici istorii”.

„Nunta lui Decebal” nu-și propune să-i condamne pe cei care au ales să plece, dar nici nu-i judecă pe cei care au ales să rămână. Spectacolul caută să redea poezia și fragilitatea tranziției. Între biografia intimă a Familiei Popa și istoria colectivă, între comedie și dramă, „Nunta lui Decebal” este, în esență, despre oamenii acelei generații și despre felul în care istoria lor a modelat prezentul.

REGIE: Matei Lucaci-Grünberg

DRAMATURGIE: Eduard Buhac și Matei Lucaci-Grünberg

DISTRIBUȚIE (în ordine alfabetică): Alexandru Papadopol, Dan Pughineanu, Eduard Buhac, Elvira Deatcu, Pamela Iobaji

SCENOGRAFIE: Iuliana Vîlsan

VIDEO: Dilmana Yordanova

SUNET: Andrei Sever

O producție TEATRELLI

De: Doru Vatavului | Regie: Irisz Kovacs | Scenografie: Clara Ștefana | Sound design: Adrian Piciorea | Video design: Miruna Croitoru | Lighting design: Andrei Ignat | Cu: Armand Crișan, Mălina Moraru, Cezara Petredeanu, Adelin Tudorache

După o etapă de laborator prezentată publicului în mai 2023 (Etapa I), producția work in progress creart/Teatrelli „cerul (hartă către casă)” revine în forma sa finală, cu premiera programată pe 26 și 27 noiembrie 2025.

Dacă prima versiune dramatiza picturile lui Șerban Savu din albumul „Drifting” – scene cotidiene suspendate între real și poetic – noua etapă transformă acel material vizual într-o poveste despre muncă, rost și sens.

„cerul (hartă către casă)” este o meditație scenică despre felul în care ne construim existența din repetiții și speranțe, din oboseală și visare. Spectacolul vorbește despre căutarea sensului personal, despre acel moment în care ne întrebăm, poate pentru prima dată: pentru cine și de ce muncim, cu adevărat? Poate că răspunsul nu este o destinație, ci o căutare continuă, o respirație între două obligații. Uneori, drumul cel mai lung dintre două puncte este cel spre noi înșine.

„În prima etapă a spectacolului „cerul (hartă către casă)”, eu și dramaturgul Doru Vatavului ne-am propus să explorăm ce înseamnă viaţa în România contemporană, așa cum “aici”-ul și “acum”- ul se văd în picturile lui Șerban Savu din albumul “Drifting”. A fost prima noastră colaborare, iar în timpul care a trecut de atunci, am făcut împreună 5 spectacole. Ne-am cunoscut mai bine, am crescut și ne-am șlefuit (cred) meșteșugurile. Am ajuns la curiozități similare, reușind să focalizăm zona de interes a următoarei etape de lucru pe un unghi specific: munca. Dacă în prima variantă a spectacolului scenele constau în vignette ce dramatizau opera lui Șerban Savu, legate vag de un fir roșu care se referea mai degrabă la dragoste, acum ne propunem să chestionăm munca altora și a noastră, rostul pe care ea îl are (sau n-are) și sistemul pe care îl clădește.

Ne propunem, așadar, o explorare a ideii de muncă, în moduri ce păstrează poezia, suprarealismul și blândețea picturilor lui Şerban Savu și intră în dialog cu prima variantă a spectacolului, prezentată acum doi ani.” – Irisz Kovacs (regizoare)

O producție Teatrelli

Mulțumiri: Ruxandra Bobleagă

Nerecomandat persoanelor sub 14 ani (spectacolul conține limbaj licențios).

de/Loc de joacă este un spectacol despre conexiuni, timp și întâlniri între generații. Despre împrietenire prin dans, cărți și universuri reale sau imaginare, explorate prin mijloace artistice și ludice. Conceput sub forma unui joc performativ, „de/Loc de joacă” parcurge hărți temporale și evenimente personale, profesionale și globale, transformând corpul într-o arhivă vie. Două generații, două perspective, două lumii se întâlnesc și își suprapun experiențele prin mișcare, povești și explorarea coincidențelor, construind o cartografie a memoriei colective.

Intențiile din acest proces de creație pornesc de la întâlnirea pe care coregrafa Mădălina Dan (44 ani) o are cu Matei Nițulescu (9 ani) și se dezvoltă în jurul temporalității proiectate spre trecut, viitor, prezent, prin borne temporale ale celor doi și (de)sincronizări de ani. Prin prezența și perspectiva unui copil de 9 ani, prezent pe scena culturală românească ca spectator și cursant, „de/Loc de joacă”  își propune să documenteze un peisaj cultural în continuă transformare. Forma de arhivare activă este conturată într-un format interdisciplinar în dialog cu artistele Maria Mandea și Miruna Radovici pentru realizarea scenografiei ca boardgame și a costumelor, cu sound designerul Denis Bolborea, videograful Mihai Stan și curatoarea Alexandra Mihali. 

Prin intersecția limbajelor artistice și a desfășurării sub forma unui joc performativ, spectacolul creează un cadru imersiv în care relația cu timpul se realizează prin coincidențe și conexiuni personale, memoria fiecărui performer în parte fiind suprapusă cu una colectivă, istorică. „de/Loc de joacă” devine o reflecție asupra unei prietenii dincolo de generații și a modului în care trăirile individuale pot deveni parte dintr-o istorie comună.

de/Loc de joacă

Un performance de Mădălina Dan

Cu: Mădălina Dan și Matei Nițulescu

Scenografie: Maria Mandea

Costume: Corina Boboc

Costume pictate de: Miruna Radovici

Univers sonor: Denis Bolborea

Video: Mihai Stan

Lighting design: Andrei Ignat

Consultant artistic: Alexandra Mihali

Mulțumiri: Teatrul Masca, Teatrul Național

O producție creart / Teatrelli

Un prim execițiu al acestui spectacol a fost prezentat în cadrul ediției de anul trecut a Festivalului Național de Teatru – FNT, cu titlul „Fuga de dungi”. Spectacolul a fost dezvoltat la Teatrelli în perioada ianuarie – martie 2025, montarea finală a producției creart / Teatrelli va avea premiera pe 28 și 29 martie.

—-

Interesată de coabitarea dintre artă și viață, Mădălina Dan dezvoltă formate prin care personalul și arta se conturează ca arhivă. În procesul de a-și documenta, colecta și auto-istoriciza în mod sistematic munca artistică, dar și patrimoniul personal, caută un raport mai direct cu timpul, cu contexte și transformări și cum pot fi ele reperate și contextualizate. 

Mădălina Dan este coregrafă și performer, activă pe scenele internaționale, dar și foarte prezentă și implicată în contextul coregrafic local. Este absolventă a Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București și a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală și Cinematografică din București – secţia Coregrafie; tot la UNATC a absolvit și un master în scriere dramatică. Între 1998 și 2003, a fost membră a companiei de dans „Oleg Danovski” din Constanţa. Între 2014-2016, a studiat în Berlin la HZ (Hochschulübergreifende Zentrum Tanz Berlin) în programul masteral SoDA (Solo/Dance/Authorship). În 2015, primește Premiul CNDB, iar în 2016 este Artistă asociată a Centrului Național al Dansului București. Este implicata in programul de mentorat din cadrul Academiei de Dans și Performance, program intensiv de educație și formare în dansul contemporan, desfasurat la Centrul National al Dansului.  Lucrările sale au fost prezentate la Springdance Festival Utrecht, Balkan Dance Platform – Novi Sad, eXplore Dance Festival – București, Temps d’Images – Cluj, SouthBank Center & Chisenhale Dance Space – Londra, Fabrik Potsdam, Hebbel am Uffer – Berlin, TanzFabrik-Berlin, Tanzquartier Wien, Dance Theater Workshop – New York, Firkin Crane-Cork, Alta Theater – Praga, Art Stations Foundation – Poznan, Sophien Saale – Berlin, FFT Düsseldorf, Impulse Festival- Mulheim, Lyon Dance Biennale, Schauschpiel Leipzig, Hellerau – Dresda, Bozar- Bruxelles, Sarralves Museum of Contemporary Art- Porto etc.

Matei Nițulescu. Spectator dedicat și critic atent de dans contemporan și teatru, cursant conștiincios al workshop-urilor destinate profesioniștilor acestori lumi, performer, coregraf și actor pe scenele TNB, FNT, CNDB, ARCUB în spectacole proprii sau colaborări, membru onorific și prieten oficial al comunităților de artiști vizuali din București și o prezență obișnuită în atelierelor lor, consumator dependent de literatură și muzică. A lucrat cu și a învățat de la Lucie Eidenbenz, Rakesh Sukesh, Gilda Ghinoiu, Benjamin Kahn, Ioana Mischie, Po-Cheng Tsai, Marian Râlea, George Pleșca, Valentina de Piante, Daniel Wetzel, Elena Zamfirescu, Voicu Mureșan, Mihai Mălaimare, Alexandra Dancs, Vlad Benescu, Smaranda Găbudeanu, Beatrice Tudor, Luiza Dimulescu, Gabriela Toma, Virginia Negru, Sergey Golovnea și mulți alții. A învățat de la ei și de la toți prietenii care fac să se miște lumile lui. Matei a învățat și trăit mult în cei doar nouă ani de viață.

Premieră prima etapă de producție: 15 și 16 decembrie, ora 19:00

„Ora Zero” este un spectacol dark-comedy de gaming theatre. Propune o coborâre într-un spațiu-limită: un subsol ilegal din București în care au ajuns să trăiască, invizibili pentru oraș, oameni care au renunțat demult la narațiunile confortabile ale lumii de la suprafață. Aici, realitatea are alt ritm, iar timpul se măsoară în mici ritualuri de supraviețuire, nu în obiective și ambiții. În acest univers închis pătrunde un tânăr coach motivațional, plin de certitudini și formule salvatoare. Întâlnirea dintre logica lui – orientată spre progres, soluții rapide și optimism performativ – și logica subsolului, declanșează o serie de rupturi.

Dublat de experimentul de gaming theatre, publicul devine co-autor, responsabil pentru direcțiile pe care le deschide sau le închide prin propriile decizii. În mijlocul acestui ecosistem fragil se conturează și planul lui Zero, unul dintre locuitorii subsolului. Obsesiv, meticulos și convins că lumea se apropie de un prag ireversibil, Zero lucrează la o soluție extremă – o „resetare” pe care el o vede drept singura șansă de a elibera omenirea de suferință.

Este o poveste despre cum lupta pentru sens poate duce la cea mai dificilă alegere: să lași omenirea să continue să sufere sau să-i oferi un sfârșit fără durere, într-un act de caritate grotesc. În final, ne aflăm în fața unei întrebări etice imposibile: ce înseamnă, de fapt, să faci bine?

Text și regie: Iulia Grigoriu | Scenografie: Andrei Dinu | Sound design: Adrian Piciorea | Lighting design: Andrei Ignat | Game designer: Levent Crăcea | Cu: Niko Becker, Nicoleta Hâncu, Carol Ionescu, Cosmina Olariu 

O producție work in progress creart/Teatrelli

Cele două reprezentații vor fi urmate de sesiuni de Q&A cu echipa artistică a spectacolului.

Pregătim o nouă producție work in progress la Teatrelli – SUPERNORMALI de Esther F. Carrodeguas, un spectacol creat de Mara Oprea (regie), împreună cu Gabi Albu (scenografie) și Alex Gorghe (dramaturgie).

Pentru acest proiect, căutăm actrițe și actori cu vârsta cuprinsă între 18 și 55 de ani. 

Distribuția va fi alcătuită din persoane cu și fără dizabilități.

Despre ce este proiectul / descriere spectacol: 

Supernormali („Supernormales”) de Esther F. Carrodeguas este o comedie neagră ce abordează tema tabu a vieții sexuale a persoanelor cu dizabilități, într-un mod provocator și autoironic. Proiectul va fi creat împreună cu persoane cu dizabilități. Supernormali vorbește despre dreptul fiecăruia de a iubi, despre rușine și prejudecăți, dar și despre cum putem primi și oferi ajutor. În acest spectacol, corpurile diferite și dorințele sincere sunt văzute ca o formă de curaj și adevăr.

Context socio-politic:

Piesa Supernormali s-a născut dintr-un context politico-social actual, în care tot mai multe voci militează pentru recunoașterea dreptului persoanelor cu dizabilități la o viață afectivă și sexuală deplină. În unele țări europene, precum Elveția sau Olanda, profesia de asistent sexual este deja reglementată, marcând o schimbare de perspectivă asupra intimității, demnității și incluziunii. În continuare, însă, sexualitatea persoanelor cu dizabilități rămâne un subiect tabu, marcat de rușine, prejudecăți și lipsă de reprezentare – iar Supernormali  vine să rupă această tăcere.

Pentru prima etapă a castingului, persoanele interesate sunt rugate să trimită, până în data de 18 iunie (inclusiv), la adresa de e-mail casting.teatrelli@creart.ro, următoarele materiale:

• Fotografie tip portret și fotografie plan întreg;
• Un CV clasic sau narativ;
• Un link de YouTube (UNLISTED) cu un video de maxim 90 de secunde prin care vrem sa te cunoaștem mai bine;
• Un link de YouTube (UNLISTED) cu filmarea unui monolog extras din textul spectaolului (anexat mai jos).

Cei care se înscriu în prima etapă a castingului este necesar să fie disponibili pentru a doua etapă a castingului – întâlnirea cu echipa de creație – în zilele de 30 iunie și 1 iulie, la Teatrelli. Persoanele selectate pentru participarea la a 2-a etapă a castingului vor fi anunțate în data de 23 iunie.

Perioada de lucru aproximativă: 1 săptămână la finalul lunii iulie, 3 săptămâni în luna august, 1 săptămână în luna octombrie. Programul de repetiții este flexibil și va fi stabilit de comun acord în funcție de disponibilitatea echipei. Premiera va avea loc la finalul lunii octombrie.

Text monolog pentru casting

Deci Malena… De mica, de foarte mică, vede o țâță și se repede. Malena nu are filtru.
Nu poți să o scoți la plimbare, nu poți să o iei la vreun eveniment. Vede vreo femeie cu un pic de decolteu și gata. Cu mâinile și cu gura, cu tot corpul. Și Malena nu e slabă. Malena nu e slabă, e grasă. Simte nevoia să atingă țâța, fiindcă dacă nu atinge țâța nu stă cuminte.
Ne-am obișnuit. Ne-a fost greu? Sigur că ne-a fost greu! Dar ne-am obișnuit cum am putut.
E fiică-mea. Și o iubesc. Dar e insuportabilă. De când era foarte mică i-am spus mereu, i-am explicat, i-am spus clar că țâțele persoanelor nu sunt de atins, nu-i voie!
Dar ea tot timpul că da. Ea e că țâța da. Că țâță da, că țâță da, că țâța da.
De-asta i-am găsit-o pe Jessica. Jessica… Jessica e o minune. Jessica e salvarea noastră, știți? Eu pe Jessica o recomand oricui, pentru că e o minune. Că nevoile ei sexuale sunt foarte mari, sunt permanente, la orice oră, în orice minut din zi… Of!
Jessica face deja parte din familie, vine cu noi în vacanțe și peste tot iar Malena nu mai poate de fericire!
Cu mașina în Eforie, eu cu (taică-su/mă-sa) în față iar Malena în spate cu Jessica, atingându-i țâțele. Iar noi doi, liniștiți în față, vorbind despre de-ale noastre… care înseamnă Malena, pentru că sunt despre Malena în proporție de cam 80%.
Acum e o rușine, da. Dar înainte era un calvar. Așa că am avut de ales între rușine și calvar. Și am ales păpușa gonflabilă. Ca să nu se mai dea cu capul de geamul mașinii, ca să nu trebuiască să o legăm, ca să nu trebuiască să o sedăm, ca să nu trebuiască să o drogăm: am ales rușinea.