„În ciuda faptului că este cel mai ciudat an (emoțional, financiar) pentru un artist independent în pandemie, m-am întâlnit cu varianta mea “actualizată” în urma izolării. Introspecția mi se pare un punct esențial. Am chestionat importanța procesului de a trăi în timp real, fără a mai amâna decizii și planuri pentru viitor și fără a mai vizualiza “rezultatul” ca fiind motivația supremă. Viitorul a devenit atât de incert pentru mine încât m-a “forțat” să trăiesc prezentul, altfel decât o făceam până acum. Astfel, mi-am mobilizat toată energia constructivă și am investit-o în Șarlatan, un experiment artistic, fără să-i atribui o finalitate decretată. Mă preocupă atât de intens acest nou început încât nu ajung să discut despre “produs final”… Consider că trăim într-o perioadă în care omenirea are cea mai mare nevoie de artă, sub orice formă a ei. Mai nou literatura motivațională transformă orice sfat în artă: arta de a cere, arta de a da, arta simplității … Până la urmă… de ce nu. ”
Articol complet pe www.kreatoria.ro.
