De: Doru Vatavului | Regie: Irisz Kovacs | Scenografie: Clara Ștefana | Sound design: Adrian Piciorea | Video design: Miruna Croitoru | Cu: Armand Crișan, Mălina Moraru, Cezara Petredeanu, Adelin Tudorache

După o etapă de laborator prezentată publicului în mai 2023 (Etapa I), producția work in progress creart/Teatrelli „cerul (hartă către casă)” revine în forma sa finală, cu premiera programată pe 26 și 27 noiembrie 2025.

Dacă prima versiune dramatiza picturile lui Șerban Savu din albumul „Drifting” – scene cotidiene suspendate între real și poetic – noua etapă transformă acel material vizual într-o poveste despre muncă, rost și sens.

„cerul (hartă către casă)” este o meditație scenică despre felul în care ne construim existența din repetiții și speranțe, din oboseală și visare. Spectacolul vorbește despre căutarea sensului personal, despre acel moment în care ne întrebăm, poate pentru prima dată: pentru cine și de ce muncim, cu adevărat? Poate că răspunsul nu este o destinație, ci o căutare continuă, o respirație între două obligații. Uneori, drumul cel mai lung dintre două puncte este cel spre noi înșine.

„În prima etapă a spectacolului „cerul (hartă către casă)”, eu și dramaturgul Doru Vatavului ne-am propus să explorăm ce înseamnă viaţa în România contemporană, așa cum “aici”-ul și “acum”- ul se văd în picturile lui Șerban Savu din albumul “Drifting”. A fost prima noastră colaborare, iar în timpul care a trecut de atunci, am făcut împreună 5 spectacole. Ne-am cunoscut mai bine, am crescut și ne-am șlefuit (cred) meșteșugurile. Am ajuns la curiozități similare, reușind să focalizăm zona de interes a următoarei etape de lucru pe un unghi specific: munca. Dacă în prima variantă a spectacolului scenele constau în vignette ce dramatizau opera lui Șerban Savu, legate vag de un fir roșu care se referea mai degrabă la dragoste, acum ne propunem să chestionăm munca altora și a noastră, rostul pe care ea îl are (sau n-are) și sistemul pe care îl clădește.

Ne propunem, așadar, o explorare a ideii de muncă, în moduri ce păstrează poezia, suprarealismul și blândețea picturilor lui Şerban Savu și intră în dialog cu prima variantă a spectacolului, prezentată acum doi ani.” – Irisz Kovacs (regizoare)

De: Doru Vatavului | Regie: Irisz Kovacs | Scenografie: Clara Ștefana | Sound design: Adrian Piciorea | Video design: Miruna Croitoru | Cu: Armand Crișan, Mălina Moraru, Cezara Petredeanu, Adelin Tudorache

După o etapă de laborator prezentată publicului în mai 2023 (Etapa I), producția work in progress creart/Teatrelli „cerul (hartă către casă)” revine în forma sa finală, cu premiera programată pe 26 și 27 noiembrie 2025.

Dacă prima versiune dramatiza picturile lui Șerban Savu din albumul „Drifting” – scene cotidiene suspendate între real și poetic – noua etapă transformă acel material vizual într-o poveste despre muncă, rost și sens.

„cerul (hartă către casă)” este o meditație scenică despre felul în care ne construim existența din repetiții și speranțe, din oboseală și visare. Spectacolul vorbește despre căutarea sensului personal, despre acel moment în care ne întrebăm, poate pentru prima dată: pentru cine și de ce muncim, cu adevărat? Poate că răspunsul nu este o destinație, ci o căutare continuă, o respirație între două obligații. Uneori, drumul cel mai lung dintre două puncte este cel spre noi înșine.

„În prima etapă a spectacolului „cerul (hartă către casă)”, eu și dramaturgul Doru Vatavului ne-am propus să explorăm ce înseamnă viaţa în România contemporană, așa cum “aici”-ul și “acum”- ul se văd în picturile lui Șerban Savu din albumul “Drifting”. A fost prima noastră colaborare, iar în timpul care a trecut de atunci, am făcut împreună 5 spectacole. Ne-am cunoscut mai bine, am crescut și ne-am șlefuit (cred) meșteșugurile. Am ajuns la curiozități similare, reușind să focalizăm zona de interes a următoarei etape de lucru pe un unghi specific: munca. Dacă în prima variantă a spectacolului scenele constau în vignette ce dramatizau opera lui Șerban Savu, legate vag de un fir roșu care se referea mai degrabă la dragoste, acum ne propunem să chestionăm munca altora și a noastră, rostul pe care ea îl are (sau n-are) și sistemul pe care îl clădește.

Ne propunem, așadar, o explorare a ideii de muncă, în moduri ce păstrează poezia, suprarealismul și blândețea picturilor lui Şerban Savu și intră în dialog cu prima variantă a spectacolului, prezentată acum doi ani.” – Irisz Kovacs (regizoare)

De: Doru Vatavului | Regie: Irisz Kovacs | Scenografie: Clara Ștefana | Sound design: Adrian Piciorea | Video design: Miruna Croitoru | Cu: Armand Crișan, Mălina Moraru, Cezara Petredeanu, Adelin Tudorache

După o etapă de laborator prezentată publicului în mai 2023 (Etapa I), producția work in progress creart/Teatrelli „cerul (hartă către casă)” revine în forma sa finală, cu premiera programată pe 26 și 27 noiembrie 2025.

Dacă prima versiune dramatiza picturile lui Șerban Savu din albumul „Drifting” – scene cotidiene suspendate între real și poetic – noua etapă transformă acel material vizual într-o poveste despre muncă, rost și sens.

„cerul (hartă către casă)” este o meditație scenică despre felul în care ne construim existența din repetiții și speranțe, din oboseală și visare. Spectacolul vorbește despre căutarea sensului personal, despre acel moment în care ne întrebăm, poate pentru prima dată: pentru cine și de ce muncim, cu adevărat? Poate că răspunsul nu este o destinație, ci o căutare continuă, o respirație între două obligații. Uneori, drumul cel mai lung dintre două puncte este cel spre noi înșine.

„În prima etapă a spectacolului „cerul (hartă către casă)”, eu și dramaturgul Doru Vatavului ne-am propus să explorăm ce înseamnă viaţa în România contemporană, așa cum “aici”-ul și “acum”- ul se văd în picturile lui Șerban Savu din albumul “Drifting”. A fost prima noastră colaborare, iar în timpul care a trecut de atunci, am făcut împreună 5 spectacole. Ne-am cunoscut mai bine, am crescut și ne-am șlefuit (cred) meșteșugurile. Am ajuns la curiozități similare, reușind să focalizăm zona de interes a următoarei etape de lucru pe un unghi specific: munca. Dacă în prima variantă a spectacolului scenele constau în vignette ce dramatizau opera lui Șerban Savu, legate vag de un fir roșu care se referea mai degrabă la dragoste, acum ne propunem să chestionăm munca altora și a noastră, rostul pe care ea îl are (sau n-are) și sistemul pe care îl clădește.

Ne propunem, așadar, o explorare a ideii de muncă, în moduri ce păstrează poezia, suprarealismul și blândețea picturilor lui Şerban Savu și intră în dialog cu prima variantă a spectacolului, prezentată acum doi ani.” – Irisz Kovacs (regizoare)

Performance în două parți:
Partea I // 11 noiembrie, ora 19.00, Teatrelli
Partea a II-a // 15 noiembrie, ora 19.00, Teatrul Metropolis, Sala Mică

Sub îndrumarea regizorilor Bobi Pricop și David Schwartz, 15 performere și performeri, majoritatea la început de carieră, reflectează (cu mijloacele teatrului implicat) asupra sistemului de educație, între reducerile bugetare operate de guvern și reacțiile diverse ale celor direct afectați – profesori, elevi și studenți, părinți.

În septembrie-octombrie 2025, echipa coagulată la atelierele RE-START a documentat măsurile de austeritate în educație și reacțiile pe care le-au generat, folosind mijloace diverse, de la interviuri audio/video la participare la proteste, de la materiale tik-tok la cine-dezbateri cu deputați și sindicaliști.
Pornind de la aceste materiale, performance-ul are structura unei cine în cadrul căreia profesori, parlamentari, lideri de sindicat, conducătoare de organizații studențești, activiste din societatea civilă, specialiști în drepturile elevilor și actrițe dezbat condiția educației în România.
Spectacolul folosește experiența acumulată de participante/i în cadrul atelierelor RE-START. Pe parcursul anului 2025, echipa a participat la patru ateliere care au explorat diverse tehnici performative, coordonate de artiști locali și internaționali (teatru-spălătorie – Republica Moldova, David Barnett – UK, Alicja Rogalska – Polonia, Bobi Pricop și David Schwartz – România).

Performance-ul este împărțit în două episoade, cu aceeași structură, dar conținut și desfășurare diferite, care se vor desfășura la Teatrelli, respectiv la Teatrul Metropolis.

Distribuție Partea I (Teatrelli): Nicholas Bohor, Mara Bugarin, Diana Cavallioti, David Drugaru, Paula Dunker, Denisa Dutcovschi, Robert Ioan, Valentina Moghină

Distribuție Partea a II-a (Teatrul Metropolis): Cătălina Antal, Anamaria Codiță, Luca Fumuru, Sorin Manea, Silvana Mihai, Alexia Maria Mocănescu, Valentina Moghină, Katia Pascariu

Coordonatori: Bobi Pricop și David Schwartz
Producător executiv: Mihai Trăsnea

Intrarea este liberă, pe bază de rezervare:
Rezervări Partea I – Teatrelli, 11 noiembrie:
https://forms.gle/LKmC8PMYPaYFyWEz8
Rezervări Partea a II-a – Teatrul Metropolis, 15 noiembrie:
https://forms.gle/sPrRWi18cUAYftEg9

Evenimentele fac parte din proiectul „TEATRU POLITIC: RE-START – Proiect de cercetare artistică”, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Parteneri ai proiectului: Teatrul Metropolis, Creart / Teatrelli, Centrul de Teatru Educațional Replika, Reactor de creație și experiment Cluj, Institutul Polonez, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială – Universitatea București, Centrul pentru Politicile Egalității de Șanse – Universitatea București.

De: Doru Vatavului | Regie: Irisz Kovacs | Scenografie: Clara Ștefana | Sound design: Adrian Piciorea | Video design: Miruna Croitoru | Cu: Armand Crișan, Mălina Moraru, Cezara Petredeanu, Adelin Tudorache

După o etapă de laborator prezentată publicului în mai 2023 (Etapa I), producția work in progress creart/Teatrelli „cerul (hartă către casă)” revine în forma sa finală, cu premiera programată pe 26 și 27 noiembrie 2025.

Dacă prima versiune dramatiza picturile lui Șerban Savu din albumul „Drifting” – scene cotidiene suspendate între real și poetic – noua etapă transformă acel material vizual într-o poveste despre muncă, rost și sens.

„cerul (hartă către casă)” este o meditație scenică despre felul în care ne construim existența din repetiții și speranțe, din oboseală și visare. Spectacolul vorbește despre căutarea sensului personal, despre acel moment în care ne întrebăm, poate pentru prima dată: pentru cine și de ce muncim, cu adevărat? Poate că răspunsul nu este o destinație, ci o căutare continuă, o respirație între două obligații. Uneori, drumul cel mai lung dintre două puncte este cel spre noi înșine.

„În prima etapă a spectacolului „cerul (hartă către casă)”, eu și dramaturgul Doru Vatavului ne-am propus să explorăm ce înseamnă viaţa în România contemporană, așa cum “aici”-ul și “acum”- ul se văd în picturile lui Șerban Savu din albumul “Drifting”. A fost prima noastră colaborare, iar în timpul care a trecut de atunci, am făcut împreună 5 spectacole. Ne-am cunoscut mai bine, am crescut și ne-am șlefuit (cred) meșteșugurile. Am ajuns la curiozități similare, reușind să focalizăm zona de interes a următoarei etape de lucru pe un unghi specific: munca. Dacă în prima variantă a spectacolului scenele constau în vignette ce dramatizau opera lui Șerban Savu, legate vag de un fir roșu care se referea mai degrabă la dragoste, acum ne propunem să chestionăm munca altora și a noastră, rostul pe care ea îl are (sau n-are) și sistemul pe care îl clădește.

Ne propunem, așadar, o explorare a ideii de muncă, în moduri ce păstrează poezia, suprarealismul și blândețea picturilor lui Şerban Savu și intră în dialog cu prima variantă a spectacolului, prezentată acum doi ani.” – Irisz Kovacs (regizoare)

„Nunta lui Decebal” este un spectacol despre familie și prietenie, despre tranziție și visul American, despre dragoste,  despre hazard, trenuri și eclipsa din 99, despre vise și visuri, despre regele Decebal și Bruce Springsteen, despre „Veronica” și spiritualitate, despre distanță și dezrădăcinare și despre golul care s-a lăsat în urma marilor migrări care au avut loc în România la finalul anilor 90.

Acțiunea se întâmplă într-un mic orășel de provincie, pierdut între repere estice și vestice, un orășel care plutește într-o derivă perpetuă. Povestea urmărește mai multe destine care au navigat această perioadă incertă din istoria recentă a României și pune în dialog parinții și copiii acelei generații. Este despre „istoria mare” care-i formată din „mici istorii”.

„Nunta lui Decebal” nu-și propune să-i condamne pe cei care au ales să plece, dar nici nu-i judecă pe cei care au ales să rămână. Spectacolul caută să redea poezia și fragilitatea tranziției. Între biografia intimă a Familiei Popa și istoria colectivă, între comedie și dramă, „Nunta lui Decebal” este, în esență, despre oamenii acelei generații și despre felul în care istoria lor a modelat prezentul.

REGIE: Matei Lucaci-Grünberg

DRAMATURGIE: Eduard Buhac și Matei Lucaci-Grünberg

DISTRIBUȚIE: Alexandru Papadopol, Dan Pughineanu, Eduard Buhac, Elvira Deatcu, Pamela Iobaji

SCENOGRAFIE: Iuliana Vîlsan

VIDEO: Dilmana Yordanova

SUNET: Andrei Sever

O producție TEATRELLI

de/Loc de joacă este un spectacol despre conexiuni, timp și întâlniri între generații. Despre împrietenire prin dans, cărți și universuri reale sau imaginare, explorate prin mijloace artistice și ludice. Conceput sub forma unui joc performativ, „de/Loc de joacă” parcurge hărți temporale și evenimente personale, profesionale și globale, transformând corpul într-o arhivă vie. Două generații, două perspective, două lumii se întâlnesc și își suprapun experiențele prin mișcare, povești și explorarea coincidențelor, construind o cartografie a memoriei colective.

Intențiile din acest proces de creație pornesc de la întâlnirea pe care coregrafa Mădălina Dan (44 ani) o are cu Matei Nițulescu (9 ani) și se dezvoltă în jurul temporalității proiectate spre trecut, viitor, prezent, prin borne temporale ale celor doi și (de)sincronizări de ani. Prin prezența și perspectiva unui copil de 9 ani, prezent pe scena culturală românească ca spectator și cursant, „de/Loc de joacă”  își propune să documenteze un peisaj cultural în continuă transformare. Forma de arhivare activă este conturată într-un format interdisciplinar în dialog cu artistele Maria Mandea și Miruna Radovici pentru realizarea scenografiei ca boardgame și a costumelor, cu sound designerul Denis Bolborea, videograful Mihai Stan și curatoarea Alexandra Mihali. 

Prin intersecția limbajelor artistice și a desfășurării sub forma unui joc performativ, spectacolul creează un cadru imersiv în care relația cu timpul se realizează prin coincidențe și conexiuni personale, memoria fiecărui performer în parte fiind suprapusă cu una colectivă, istorică. „de/Loc de joacă” devine o reflecție asupra unei prietenii dincolo de generații și a modului în care trăirile individuale pot deveni parte dintr-o istorie comună.

de/Loc de joacă

Un performance de Mădălina Dan

Cu: Mădălina Dan și Matei Nițulescu

Scenografie: Maria Mandea

Costume: Corina Boboc

Costume pictate de: Miruna Radovici

Univers sonor: Denis Bolborea

Video: Mihai Stan

Lighting design: Andrei Ignat

Consultant artistic: Alexandra Mihali

Mulțumiri: Teatrul Masca, Teatrul Național

O producție creart / Teatrelli

Un prim execițiu al acestui spectacol a fost prezentat în cadrul ediției de anul trecut a Festivalului Național de Teatru – FNT, cu titlul „Fuga de dungi”. Spectacolul a fost dezvoltat la Teatrelli în perioada ianuarie – martie 2025, montarea finală a producției creart / Teatrelli va avea premiera pe 28 și 29 martie.

—-

Interesată de coabitarea dintre artă și viață, Mădălina Dan dezvoltă formate prin care personalul și arta se conturează ca arhivă. În procesul de a-și documenta, colecta și auto-istoriciza în mod sistematic munca artistică, dar și patrimoniul personal, caută un raport mai direct cu timpul, cu contexte și transformări și cum pot fi ele reperate și contextualizate. 

Mădălina Dan este coregrafă și performer, activă pe scenele internaționale, dar și foarte prezentă și implicată în contextul coregrafic local. Este absolventă a Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București și a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală și Cinematografică din București – secţia Coregrafie; tot la UNATC a absolvit și un master în scriere dramatică. Între 1998 și 2003, a fost membră a companiei de dans „Oleg Danovski” din Constanţa. Între 2014-2016, a studiat în Berlin la HZ (Hochschulübergreifende Zentrum Tanz Berlin) în programul masteral SoDA (Solo/Dance/Authorship). În 2015, primește Premiul CNDB, iar în 2016 este Artistă asociată a Centrului Național al Dansului București. Este implicata in programul de mentorat din cadrul Academiei de Dans și Performance, program intensiv de educație și formare în dansul contemporan, desfasurat la Centrul National al Dansului.  Lucrările sale au fost prezentate la Springdance Festival Utrecht, Balkan Dance Platform – Novi Sad, eXplore Dance Festival – București, Temps d’Images – Cluj, SouthBank Center & Chisenhale Dance Space – Londra, Fabrik Potsdam, Hebbel am Uffer – Berlin, TanzFabrik-Berlin, Tanzquartier Wien, Dance Theater Workshop – New York, Firkin Crane-Cork, Alta Theater – Praga, Art Stations Foundation – Poznan, Sophien Saale – Berlin, FFT Düsseldorf, Impulse Festival- Mulheim, Lyon Dance Biennale, Schauschpiel Leipzig, Hellerau – Dresda, Bozar- Bruxelles, Sarralves Museum of Contemporary Art- Porto etc.

Matei Nițulescu. Spectator dedicat și critic atent de dans contemporan și teatru, cursant conștiincios al workshop-urilor destinate profesioniștilor acestori lumi, performer, coregraf și actor pe scenele TNB, FNT, CNDB, ARCUB în spectacole proprii sau colaborări, membru onorific și prieten oficial al comunităților de artiști vizuali din București și o prezență obișnuită în atelierelor lor, consumator dependent de literatură și muzică. A lucrat cu și a învățat de la Lucie Eidenbenz, Rakesh Sukesh, Gilda Ghinoiu, Benjamin Kahn, Ioana Mischie, Po-Cheng Tsai, Marian Râlea, George Pleșca, Valentina de Piante, Daniel Wetzel, Elena Zamfirescu, Voicu Mureșan, Mihai Mălaimare, Alexandra Dancs, Vlad Benescu, Smaranda Găbudeanu, Beatrice Tudor, Luiza Dimulescu, Gabriela Toma, Virginia Negru, Sergey Golovnea și mulți alții. A învățat de la ei și de la toți prietenii care fac să se miște lumile lui. Matei a învățat și trăit mult în cei doar nouă ani de viață.

de Esther F. Carrodeguas | regie: Mara Oprea  |  dramaturgie: Alex Gorghe | scenografie: Gabi Albu | sound design: Adrian Piciorea | lighting design: Nichita Teodorescu

cu: Titus Alin Apostu, Ama Beschieru, Andrei Calu, Ruxandra Maniu, Miruna Gabriela Olteanu, Vlad Pânzaru, Nicoleta Profir, Loredana Stoian, Mihai Trăsnea, Miruna Vatamanu

„Supernormali” este un Freak Show, un amestec de comedie neagră și realism crud, care își propune să vorbească despre o temă tabu: sexualitatea persoanelor cu dizabilități. Într-un context în care încă lipsesc legi de bază privind accesibilitatea și sprijinul social, spectacolul nostru e un exercițiu de science fiction social: o societate care nu reușește să ofere nici cele mai simple condiții de autonomie, dar care încearcă să discute despre dreptul fundamental la intimitate și plăcere.

Personajele de pe scenă (de la asistente sexuale, activiști, persoane cu diversitate funcțională, până la brutari cântăreți și polițiști cu felurite fetișuri) explorează contradicțiile unei societăți în care persoanele cu deficiențe sunt infantilizate, ascunse sau chiar abuzate de către propria familie. Prin situații la limita grotescului, „Supernormali” transformă publicul în martor incomod al unei realități ascunse în care întrebăm: cine decide ce este considerat „normal”? 

Spectacolul nostru e o oglindă spartă în care ne vedem cu toții fragmentele: frica, ipocrizia, dar și nevoia urgentă de recunoaștere a unui adevăr simplu: Oamenii cu deficiențe sunt oameni cu dorințe, plăceri și drepturi sexuale! Fiindcă sexualitatea nu e un privilegiu, ci un drept fundamental, indiferent de corpul în care trăiești!

Reprezentațiile programate în 29 și 30 octombrie și 1 și 2 noiembrie la Teatrelli, vor fi accesibilizate în limba semnelor române și vor fi urmate de sesiuni de Q&A cu dramaturgi, jurnaliști culturali și specialiști în domeniul dizabilității și incluziunii sociale.

29 octombrie: Q&A cu Esther F. Carrodeguas și cu echipa spectacolului. Moderator: Liviu Romanescu, director artistic Teatrelli

30 octombrie: Q&A cu dramaturgul Alex Gorghe, regizoarea Mara Oprea și cu echipa spectacolului. Moderator: Ionuț Sociu, dramaturg și jurnalist cultural

1 noiembrie: Q&A cu Daniela Tontsch, președinta CNDR – Consiliul Național al Dizabilității din România și cu Daniela Dumitrescu, psiholog clinician și psihoterapeut cu formări în terapia cognitiv-comportamentală – Institutul de Formare și Educare Relațională

2 noiembrie: Q&A cu echipa spectacolului și cu Andreea Szabo – activistă în domeniul dizabilității, antreprenor și licențiată în psihologie, președinte al Asociației CMT (Charcot Marie Tooth) România

O producție Teatrelli

În parteneriat cu: Instituto Cervantes din București și Consiliul Național al Dizabilității din România 

Mulțumiri: Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București

Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani.

Spectacolul conține efecte stroboscopice. Nu este recomandat persoanelor cu fotosensibilitate.

de Esther F. Carrodeguas | regie: Mara Oprea  |  dramaturgie: Alex Gorghe | scenografie: Gabi Albu | sound design: Adrian Piciorea | lighting design: Nichita Teodorescu

cu: Titus Alin Apostu, Ama Beschieru, Andrei Calu, Ruxandra Maniu, Miruna Gabriela Olteanu, Vlad Pânzaru, Nicoleta Profir, Loredana Stoian, Mihai Trăsnea, Miruna Vatamanu

„Supernormali” este un Freak Show, un amestec de comedie neagră și realism crud, care își propune să vorbească despre o temă tabu: sexualitatea persoanelor cu dizabilități. Într-un context în care încă lipsesc legi de bază privind accesibilitatea și sprijinul social, spectacolul nostru e un exercițiu de science fiction social: o societate care nu reușește să ofere nici cele mai simple condiții de autonomie, dar care încearcă să discute despre dreptul fundamental la intimitate și plăcere.

Personajele de pe scenă (de la asistente sexuale, activiști, persoane cu diversitate funcțională, până la brutari cântăreți și polițiști cu felurite fetișuri) explorează contradicțiile unei societăți în care persoanele cu deficiențe sunt infantilizate, ascunse sau chiar abuzate de către propria familie. Prin situații la limita grotescului, „Supernormali” transformă publicul în martor incomod al unei realități ascunse în care întrebăm: cine decide ce este considerat „normal”? 

Spectacolul nostru e o oglindă spartă în care ne vedem cu toții fragmentele: frica, ipocrizia, dar și nevoia urgentă de recunoaștere a unui adevăr simplu: Oamenii cu deficiențe sunt oameni cu dorințe, plăceri și drepturi sexuale! Fiindcă sexualitatea nu e un privilegiu, ci un drept fundamental, indiferent de corpul în care trăiești!

Reprezentațiile programate în 29 și 30 octombrie și 1 și 2 noiembrie la Teatrelli, vor fi accesibilizate în limba semnelor române și vor fi urmate de sesiuni de Q&A cu dramaturgi, jurnaliști culturali și specialiști în domeniul dizabilității și incluziunii sociale.

29 octombrie: Q&A cu Esther F. Carrodeguas și cu echipa spectacolului. Moderator: Liviu Romanescu, director artistic Teatrelli

30 octombrie: Q&A cu dramaturgul Alex Gorghe, regizoarea Mara Oprea și cu echipa spectacolului. Moderator: Ionuț Sociu, dramaturg și jurnalist cultural

1 noiembrie: Q&A cu Daniela Tontsch, președinta CNDR – Consiliul Național al Dizabilității din România și cu Daniela Dumitrescu, psiholog clinician și psihoterapeut cu formări în terapia cognitiv-comportamentală – Institutul de Formare și Educare Relațională

2 noiembrie: Q&A cu echipa spectacolului și cu Andreea Szabo – activistă în domeniul dizabilității, antreprenor și licențiată în psihologie, președinte al Asociației CMT (Charcot Marie Tooth) România

O producție Teatrelli

În parteneriat cu: Instituto Cervantes din București și Consiliul Național al Dizabilității din România 

Mulțumiri: Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București

Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani.

Spectacolul conține efecte stroboscopice. Nu este recomandat persoanelor cu fotosensibilitate.