Events Archive - Teatrelli

Premieră – Nunta lui Decebal

„Nunta lui Decebal” este un spectacol despre familie și prietenie, despre tranziție și visul American, despre dragoste,  despre hazard, trenuri și eclipsa din 99, despre vise și visuri, despre regele Decebal și Bruce Springsteen, despre „Veronica” și spiritualitate, despre distanță și dezrădăcinare și despre golul care s-a lăsat în urma marilor migrări care au avut loc în România la finalul anilor 90.

Acțiunea se întâmplă într-un mic orășel de provincie, pierdut între repere estice și vestice, un orășel care plutește într-o derivă perpetuă. Povestea urmărește mai multe destine care au navigat această perioadă incertă din istoria recentă a României și pune în dialog parinții și copiii acelei generații. Este despre „istoria mare” care-i formată din „mici istorii”.

„Nunta lui Decebal” nu-și propune să-i condamne pe cei care au ales să plece, dar nici nu-i judecă pe cei care au ales să rămână. Spectacolul caută să redea poezia și fragilitatea tranziției. Între biografia intimă a Familiei Popa și istoria colectivă, între comedie și dramă, „Nunta lui Decebal” este, în esență, despre oamenii acelei generații și despre felul în care istoria lor a modelat prezentul.

REGIE: Matei Lucaci-Grünberg

DRAMATURGIE: Eduard Buhac și Matei Lucaci-Grünberg

DISTRIBUȚIE (în ordine alfabetică): Alexandru Papadopol, Dan Pughineanu, Eduard Buhac, Elvira Deatcu, Pamela Iobaji

SCENOGRAFIE: Iuliana Vîlsan

VIDEO: Dilmana Yordanova

SUNET: Andrei Sever

O producție TEATRELLI

Nunta lui Decebal

„Nunta lui Decebal” este un spectacol despre familie și prietenie, despre tranziție și visul American, despre dragoste,  despre hazard, trenuri și eclipsa din 99, despre vise și visuri, despre regele Decebal și Bruce Springsteen, despre „Veronica” și spiritualitate, despre distanță și dezrădăcinare și despre golul care s-a lăsat în urma marilor migrări care au avut loc în România la finalul anilor 90.

Acțiunea se întâmplă într-un mic orășel de provincie, pierdut între repere estice și vestice, un orășel care plutește într-o derivă perpetuă. Povestea urmărește mai multe destine care au navigat această perioadă incertă din istoria recentă a României și pune în dialog parinții și copiii acelei generații. Este despre „istoria mare” care-i formată din „mici istorii”.

„Nunta lui Decebal” nu-și propune să-i condamne pe cei care au ales să plece, dar nici nu-i judecă pe cei care au ales să rămână. Spectacolul caută să redea poezia și fragilitatea tranziției. Între biografia intimă a Familiei Popa și istoria colectivă, între comedie și dramă, „Nunta lui Decebal” este, în esență, despre oamenii acelei generații și despre felul în care istoria lor a modelat prezentul.

REGIE: Matei Lucaci-Grünberg

DRAMATURGIE: Eduard Buhac și Matei Lucaci-Grünberg

DISTRIBUȚIE (în ordine alfabetică): Alexandru Papadopol, Dan Pughineanu, Eduard Buhac, Elvira Deatcu, Pamela Iobaji

SCENOGRAFIE: Iuliana Vîlsan

VIDEO: Dilmana Yordanova

SUNET: Andrei Sever

O producție TEATRELLI

Nunta lui Decebal

„Nunta lui Decebal” este un spectacol despre familie și prietenie, despre tranziție și visul American, despre dragoste,  despre hazard, trenuri și eclipsa din 99, despre vise și visuri, despre regele Decebal și Bruce Springsteen, despre „Veronica” și spiritualitate, despre distanță și dezrădăcinare și despre golul care s-a lăsat în urma marilor migrări care au avut loc în România la finalul anilor 90.

Acțiunea se întâmplă într-un mic orășel de provincie, pierdut între repere estice și vestice, un orășel care plutește într-o derivă perpetuă. Povestea urmărește mai multe destine care au navigat această perioadă incertă din istoria recentă a României și pune în dialog parinții și copiii acelei generații. Este despre „istoria mare” care-i formată din „mici istorii”.

„Nunta lui Decebal” nu-și propune să-i condamne pe cei care au ales să plece, dar nici nu-i judecă pe cei care au ales să rămână. Spectacolul caută să redea poezia și fragilitatea tranziției. Între biografia intimă a Familiei Popa și istoria colectivă, între comedie și dramă, „Nunta lui Decebal” este, în esență, despre oamenii acelei generații și despre felul în care istoria lor a modelat prezentul.

REGIE: Matei Lucaci-Grünberg

DRAMATURGIE: Eduard Buhac și Matei Lucaci-Grünberg

DISTRIBUȚIE (în ordine alfabetică): Alexandru Papadopol, Dan Pughineanu, Eduard Buhac, Elvira Deatcu, Pamela Iobaji

SCENOGRAFIE: Iuliana Vîlsan

VIDEO: Dilmana Yordanova

SUNET: Andrei Sever

O producție TEATRELLI

Premieră – Nunta lui Decebal

„Nunta lui Decebal” este un spectacol despre familie și prietenie, despre tranziție și visul American, despre dragoste,  despre hazard, trenuri și eclipsa din 99, despre vise și visuri, despre regele Decebal și Bruce Springsteen, despre „Veronica” și spiritualitate, despre distanță și dezrădăcinare și despre golul care s-a lăsat în urma marilor migrări care au avut loc în România la finalul anilor 90.

Acțiunea se întâmplă într-un mic orășel de provincie, pierdut între repere estice și vestice, un orășel care plutește într-o derivă perpetuă. Povestea urmărește mai multe destine care au navigat această perioadă incertă din istoria recentă a României și pune în dialog parinții și copiii acelei generații. Este despre „istoria mare” care-i formată din „mici istorii”.

„Nunta lui Decebal” nu-și propune să-i condamne pe cei care au ales să plece, dar nici nu-i judecă pe cei care au ales să rămână. Spectacolul caută să redea poezia și fragilitatea tranziției. Între biografia intimă a Familiei Popa și istoria colectivă, între comedie și dramă, „Nunta lui Decebal” este, în esență, despre oamenii acelei generații și despre felul în care istoria lor a modelat prezentul.

REGIE: Matei Lucaci-Grünberg

DRAMATURGIE: Eduard Buhac și Matei Lucaci-Grünberg

DISTRIBUȚIE (în ordine alfabetică): Alexandru Papadopol, Dan Pughineanu, Eduard Buhac, Elvira Deatcu, Pamela Iobaji

SCENOGRAFIE: Iuliana Vîlsan

VIDEO: Dilmana Yordanova

SUNET: Andrei Sever

O producție TEATRELLI

zeițe de categoria B

„zeițe de categoria B” de Alexandra Felseghi, după o idee de și în regia lui Andrei Măjeri, este un spectacol-eveniment care aduce pe aceeași scenă actrițe din trei orașe și trei teatre diferite, aplaudate în spațiile geografice în care joacă, dar mai puțin cunoscute în afara lor: Elena Ivanca (actriță a Teatrului Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca), Ioana Dragoș Gajdó (actriță a Teatrului „Regina Maria” Oradea), Silvia Luca (actriță a Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani).

După premiera din luna septembrie 2023, de la București, spectacolul se joacă, pe rând, în toate teatrele co-producătoare: creart/TEATRELLI (inițiatorul proiectului și producătorul principal), Teatrul Național Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea și Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani.

„zeițe de categoria B” chestionează un subiect de interes contemporan: granița dintre public și privat, dintre magia scenei și realitatea vieții personale. Spectacolul pornește de la o documentare de tip autobiografic, concentrându-se, cu precădere, asupra punctelor nevralgice din carierele celor trei actrițe, acelea care au provocat turnuri semnificative. Un demers care aduce în discuție modalitățile prin care artiștii sunt adesea schimbați asemenea unor piese. Mecanismul dur al artelor strivește personalități sensibile care au făcut performanță într-o altă epocă, îi năucește pe cei prinși între vârste și nu le dă prea multe speranțe celor la început de carieră. Dar vocația nu se perimează, ea își caută porturi noi în care să acosteze, co-creatori care să stârnească mici revoluții personale și să provoace la dialog. 

Experiența sonoră a spectacolului este semnată de Adrian Piciorea, iar costumele sunt o selecție de piese din colecțiile lui Lucian Broscățean.

Noua producție a fost selectată în cadrul unui open call lansat de creart/Teatrelli în 2021, în vederea montării unui spectacol-laborator. Selecția a fost realizată de către un juriu format din Octavian Saiu, Radu Nica, Cristian Ban și Roxana Lăpădat.

zeițe de categoria B
de Alexandra Felseghi, după o idee de Andrei Măjeri

Cu: Elena Ivanca, Ioana Dragoș Gajdó, Silvia Luca

Regia: Andrei Măjeri

Experiența sonoră: Adrian Piciorea

Costume: o selecție de piese din colecțiile lui Lucian Broscățean
Bijuterii: Monom by Georgiana Ciceo

Light design: Andrei Ignat

Make-up Artist: Mara Rădulescu

Producător principal: creart / Teatrelli

Co-producători: Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani

Cu sprijinul: Hotel Caro

Lupte și metamorfoze

Concept și regie: Eugen Jebeleanu
după romanul „Luptele și metamorfozele unei femei” și fragmente din „Cine l-a ucis pe tata?” de Édouard Louis
Scenografie: Velica Panduru
Cu: Măriuca Bosnea, Șerban Ghilvaci, Niko Becker

Sound design: Niko Becker
Video design: Iustin Surpanelu
Asistență dramaturgie: Paula Rusu
Asistență regie: Daniel Săvescu
Lighting design: Sabina Reus & Andrei Ignat

Eugen Jebeleanu încheie cea de a doua etapă de lucru la Teatrelli – după producția work in progress „Băiatul văduvă” după „Tom à la ferme” de Michel Marc Bouchard –  cu un spectacol care abordează teme similare, însă din perspective diferite:  Lupte și metamorfoze” după romanul „Luptele și metamorfozele unei femei” și fragmente din „Cine l-a ucis pe tata?” de Édouard Louis. 

„Lupte și metamorfoze” este un spectacol despre relația copil-parinte, despre ce moștenim și ce ducem mai departe. Cele două texte scrise de Édouard Louis „Cine l-a ucis pe tata?” și „Luptele și metamorfozele ale unei femei” chestionează raportul nostru cu trecutul, cu noțiunea de familie, implicit cu sentimentul de apartenență. Autorul tratează teme extrem de relevante pentru generația tânără de azi: construcția identității în societatea contemporană, diferențele de clasă socială și impactul acestei disfuncții în viața intimă, descoperirea și asumarea homosexualității, politicul care influențează traiul oamenilor de rând, înfrângerile și ratările individuale și colective dar și speranța că o nouă revoluție populară este posibilă. 

Când am citit prima dată cărțile lui Édouard Louis am fost imediat impactat de tonul franc și fără pudoare pe care autorul îl avea. Faptul că se spun lucrurilor pe nume, fără autocenzură, mi-a trezit interesul pentru a pune în scenă această scriitură crudă și necesară. Am început lucrul la acest proiect în primăvara lui 2023, pe durata cursului pe care îl predau la Masterul de Actorie din cadrul UNATC. Am construit spectacolul pentru acești tineri actori, pentru a-i pune în valoare ca artiști creatori și pentru a crea un cadru în care vocea acestei noi generații să fie auzită. Intersecția dintre problemele generației lui Édouard Louis (care e și a mea) cauzate de confruntările cu propriile rădăcini din mediul familial rural francez și frământările noii generații din România cu visele și deziluziile sale, cu luptele sale în combaterea arhaismului și a patriarhatului dar și ieșirea din invizibilitate cu privire la abuzurile din campul muncii și protestele sale împotriva corupției și sistemului de sănătate contaminant de supremația banului, e cheia conceptului regizoral. 

„Lupte și metamorfoze” este, nu în ultimul rând, un gest onest despre condiția umană, o mărturie despre feminism, diversitate, victime și călăi. Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? În contextul unui viitor incert, în care războaiele vor fi lăsat consecințe devastatoare, în care frontierele par tot mai prezente, ce putem clădi pentru o artă a reconcilierii care să permită să trăim experiențe colective salvatoare?Eugen Jebeleanu

O producție creart/TEATRELLI din seria spectacolelor / performance-urilor work in progress.

Durata: 90 min.

Proiect realizat în parteneriat cu Institutul Francez din România.

Partener media principal: Radio Guerilla

Parteneri media: Radio România Cultural, Ziarul Metropolis, IQads, happ.ro

Mulțumiri: Teatrul de Animație Țăndărică, Muzeul Istoriei și Culturii Queer din România

Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 18 ani.

Nerecomandat persoanelor cu sensibilitate la fum de scenă.

Oxygen

OXYGEN, piesa controversatului Ivan Vîrîpaev, considerat ca estetică între Quentin Tarantino și Andrei Tarkovski, a avut premiera la Teatrelli în noiembrie 2018.

Spectacolul îmbină într-o cheie performantă diferite forme ale artei: teatru, dans, muzică live și proiecții video, light design, reunind artiști deja bine cunoscuți pe scena culturală bucureșteană.

Cele două personaje, interpretate de Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu, sunt doi oameni nemulțumiți de viețile lor, trăite în rutină. Sunt în căutarea unui „oxygen” pe care îl presimt, în căutarea unei șanse la schimbare. Întâlnirea lor este atât de puternică, încât riscă tot ca să trăiască această poveste. Bine și rău, individ și societate, adevăr și minciună, conflict atât de prezent în ființa contemporană – „Oxygen” este o impresionantă poveste de iubire în care nimic nu este imposibil până la capăt și care ți se dăruiește total!

Tu când ai simțit ultima oară că poți să respiri cu adevarat?

„Închipuiți-vă că ceva neașteptat v-a blocat respirația și apoi, tocmai pe când sunteți pe cale de a vă pierde suflul, cea mai proaspătă briză vă inundă! Cam așa se întâmplă cu spectacolul în care Antoaneta Cojocaru umple fiecare dintre cele 60 de necruțătoare secunde ale unui minut cu o infinitate de nuanțe ale candorii reactivate de pasiune. Pe cât de grațioasă, pe atât de persuasivă și pe cât de rafinată, pe atât de determinată într-un continuu balet al emoțiilor. O adevărată provocare pentru partenerul ei de crimă, Daniel Pascariu, de-a ilustra aforismul laureatului Nobel Berdeaev: Omul pare construit din același lemn cu care facem icoane sau bâte.” (Dana Cristescu)

OXYGEN este o producție Teatrelli.

Data premierei: 7 noiembrie 2018.

Durata: 90 de minute

Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani.

De: Ivan Vîrîpaev Cu: Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu
Costume: Laura Hîncu
Scenografie: Ileana Zirra
Proiecții video: Dorel Mihăilă
Traducere: Mașa Dinescu
Light design: Ștefan Vasilescu
Fotografie afiș: Vlad Eftenie
Asistent regie: Oana Rainer

Make-up Artist: Mara Rădulescu
Un spectacol de: Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu

3 D.A.R.E.

SPECTACOL DE TEATRU-DANS REALIZAT CU TINERI SURZI ȘI HIPOACUZICI

3 D.A.R.E. este un manifest. O emoție brută. O experiență senzorială care vorbește despre limite și depășirea lor. Despre frumusețea care se naște din vulnerabilitate și dintr-un efort colectiv de a da sens tăcerii. 

Acest performance nu este un spectacol de teatru în sensul clasic, nu are un text propriu-zis, o intrigă de urmat sau personaje în sens convențional. Are însă în plus un adevăr și niște tineri care dansează nu pentru a impresiona, ci pentru a exista pe scenă în toată fragilitatea și forța lor. Tinerii nu urmează o partitură, ci un flux de energie ce oferă tăcerii o expresie. Spectacolul este un pod între două lumi care rare ori comunică.

3 D.A.R.E. este în același timp un colaj de dans contemporan, poezie, tehnologie și limba semnelor. Este o paralelă în care regulile comunicării se rescriu. Nu există barieră între scena și public, între sunet și gest, între actor și spectator. Totul devine fluid, deschis, viu. În această lume, nu contează ce auzi, ci cât de profund ești dispus să asculți.

Spectacolul prezintă o lume posibilă într-un context actual urban unde se trăiește compulsiv si convulsiv. Este o lume a contrastelor și discrepanțelor care există simultan fără a se influența una pe cealaltă. Spectacolul multimedia reface un teatru existențial, o versiune dinamică care îmbină dansul contemporan, poezia și tehnologia, un teatru instinctiv care invită la o resetare a naturii umane actuale. Poate că în fiecare dintre noi există o formă de surzenie la ceea ce e esențial. 3 D.A.R.E. nu vine să ne judece. Doar ne invită să dansăm impreună chiar și în tăcere.

Acest proiect creat cu comunitatea surzilor redă încrederea în capacitatea noastră de a produce miracole. 3 D.A.R.E. nu este doar o premieră națională. Este o lecție. Despre limitele noastre imaginare, despre puterea comunității, despre artă ca formă de reumanizare. Este ca o scrisoare de dragoste scrisă cu oameni. În același timp demonstrează că accesibilitatea nu e un moft, ci o formă de justiție culturală, că arta trebuie să fie un loc al incluziunii și al visurilor mari.

Producător: Asociația WINDOW România

Regie: Cătălin Băicuș

Distribuție: Alin Firu, Ana Maria Firu, Robi Firu, Ecaterina Boțoagă, Rosaura Firu, Silviu Vlădoianu

Muzică/Sound design: Valeriu Mihai

Effects and sound engineering: Cristian Jah

Lumini: Florin Moisescu

Efecte speciale: Mihai Stoicescu

Interpret LSR: Filomela Salahoru

Teatru, propagandă, manipulare: spectacolul informației și realitatea dezinformării

Invitate: Gianina Cărbunariu și Emilia Șercan

Există o teatralitate aproape inerentă a spațiului public. A sferei politice, mai ales. Cu personajele ei parcă desprinse din piese mai vechi sau mai noi, cu actori mai mult sau mai puțin talentați, cu amestecul misterios de minciună și adevăr, cu aplauze la scenă deschisă, cu tot arsenalul de simulare și disimulare specific unui spectacol al aparențelor. Uneori, totul pare un simplu bâlci. Alteori, o montare jucată de histrioni versați. De fiecare dată, ceva ne transformă în simpli spectatori și această postură de relativă neutralitate devine premisa unui întreg mecanism de manipulare căruia nu-i putem rezista. Avea dreptate Brecht, când spunea că orice public e predispus spre abandonul lucidității fie și numai pentru că își asumă rolul de a privi și asculta.

Astăzi, mai mult decât oricând în istoria umanității, actul de a privi și asculta spectacolul politic este acompaniat de o serie de experiențe care ne influențează judecata și puterea de decizie. Bombardat de mesaje online, supus unui atac informațional orchestrat cu precizie metronomică, omul contemporan trăiește iluzia libertății într-un climat al constrângerii. Epoca post-adevărului a început. Și nimeni nu știe cum se va sfârși. Strategiile manipulării și delirul propagandei se hrănesc din pasivitatea aceleiași condiții de spectator prizonier de bună voie într-un univers al minciunii atât de convingătoare încât nu mai poate fi distinsă de adevărul cel mai adevărat. Teatrul lumii se consumă în regim mediat, pe ecrane care contrafac până și realitatea imediată.

Despre asemenea subiecte actuale a fost vorba în ediție de vară a dialogurilor noastre de la Teatrelli. Ce înseamnă propaganda? Cât de gravă este dezinformarea? Exista în ambele ceva teatral, implicit sau explicit, ceva care ne seduce în mod irezistibil? Ce șanse mai are adevărul? Poate cumva teatrul, artă a minciunii prin excelență, să ne ajute să-l regăsim? Invitate sunt Emilia Șercan, jurnalista care a deconspirat unele dintre cele mai grave forme de impostură din politica românească, și Gianina Cărbunariu, artista care nu încetează să dezvăluie prin teatru ceva esențial despre lumea noastră, așa cum e ea. Împreună, am vorbit despre șansele pe care luciditatea încă le are într-o lume potopită de știri contrafăcute și amenințată de irațional. Dar și despre teatru, ca un posibil refugiu al celor puțini în calea celor mulți. Din ce în ce mai mulți.

Octavian Saiu

CASTING PERFORMERI

Pregătim o nouă producție work in progress la Teatrelli – SUPERNORMALI de Esther F. Carrodeguas, un spectacol creat de Mara Oprea (regie), împreună cu Gabi Albu (scenografie) și Alex Gorghe (dramaturgie).

Pentru acest proiect, căutăm actrițe și actori cu vârsta cuprinsă între 18 și 55 de ani

Distribuția va fi alcătuită din persoane cu și fără dizabilități.

Despre ce este proiectul / descriere spectacol: 

Supernormali („Supernormales”) de Esther F. Carrodeguas este o comedie neagră ce abordează tema tabu a vieții sexuale a persoanelor cu dizabilități, într-un mod provocator și autoironic. Proiectul va fi creat împreună cu persoane cu dizabilități. Supernormali vorbește despre dreptul fiecăruia de a iubi, despre rușine și prejudecăți, dar și despre cum putem primi și oferi ajutor. În acest spectacol, corpurile diferite și dorințele sincere sunt văzute ca o formă de curaj și adevăr.

Context socio-politic:

Piesa Supernormali s-a născut dintr-un context politico-social actual, în care tot mai multe voci militează pentru recunoașterea dreptului persoanelor cu dizabilități la o viață afectivă și sexuală deplină. În unele țări europene, precum Elveția sau Olanda, profesia de asistent sexual este deja reglementată, marcând o schimbare de perspectivă asupra intimității, demnității și incluziunii. În continuare, însă, sexualitatea persoanelor cu dizabilități rămâne un subiect tabu, marcat de rușine, prejudecăți și lipsă de reprezentare – iar Supernormali  vine să rupă această tăcere.

Pentru prima etapă a castingului, persoanele interesate sunt rugate să trimită, până în data de 18 iunie (inclusiv), la adresa de e-mail casting.teatrelli@creart.ro, următoarele materiale:

  • Fotografie tip portret și fotografie plan întreg;
  • Un CV clasic sau narativ;
  • Un link de YouTube (UNLISTED) cu un video de maxim 90 de secunde prin care vrem sa te cunoaștem mai bine;
  • Un link de YouTube (UNLISTED) cu filmarea unui monolog extras din textul spectaolului (anexat mai jos).

Cei care se înscriu în prima etapă a castingului este necesar să fie disponibili pentru a doua etapă a castingului – întâlnirea cu echipa de creație – în zilele de 30 iunie și 1 iulie, la Teatrelli. Persoanele selectate pentru participarea la a 2-a etapă a castingului vor fi anunțate în data de 23 iunie.

Perioada de lucru aproximativă: 1 săptămână la finalul lunii iulie, 3 săptămâni în luna august, 1 săptămână în luna octombrie. Programul de repetiții este flexibil și va fi stabilit de comun acord în funcție de disponibilitatea echipei. Premiera va avea loc la finalul lunii octombrie.

Text monolog pentru casting

Deci Malena… De mica, de foarte mică, vede o țâță și se repede. Malena nu are filtru.
Nu poți să o scoți la plimbare, nu poți să o iei la vreun eveniment. Vede vreo femeie cu un pic de decolteu și gata. Cu mâinile și cu gura, cu tot corpul. Și Malena nu e slabă. Malena nu e slabă, e grasă. Simte nevoia să atingă țâța, fiindcă dacă nu atinge țâța nu stă cuminte.
Ne-am obișnuit. Ne-a fost greu? Sigur că ne-a fost greu! Dar ne-am obișnuit cum am putut.
E fiică-mea. Și o iubesc. Dar e insuportabilă. De când era foarte mică i-am spus mereu, i-am explicat, i-am spus clar că țâțele persoanelor nu sunt de atins, nu-i voie!
Dar ea tot timpul că da. Ea e că țâța da. Că țâță da, că țâță da, că țâța da.
De-asta i-am găsit-o pe Jessica. Jessica… Jessica e o minune. Jessica e salvarea noastră, știți? Eu pe Jessica o recomand oricui, pentru că e o minune. Că nevoile ei sexuale sunt foarte mari, sunt permanente, la orice oră, în orice minut din zi… Of!
Jessica face deja parte din familie, vine cu noi în vacanțe și peste tot iar Malena nu mai poate de fericire!
Cu mașina în Eforie, eu cu (taică-su/mă-sa) în față iar Malena în spate cu Jessica, atingându-i țâțele. Iar noi doi, liniștiți în față, vorbind despre de-ale noastre… care înseamnă Malena, pentru că sunt despre Malena în proporție de cam 80%.
Acum e o rușine, da. Dar înainte era un calvar. Așa că am avut de ales între rușine și calvar. Și am ales păpușa gonflabilă. Ca să nu se mai dea cu capul de geamul mașinii, ca să nu trebuiască să o legăm, ca să nu trebuiască să o sedăm, ca să nu trebuiască să o drogăm: am ales rușinea.