Archives: Events

Un proiect de: Landi/Mignemi/Paris / Dramaturgie: Francesca Mignemi / Regie: Virginia Landi/ Cu: Giorgia Iolanda Barsotti, Eleonora Paris, Cristiana Tramparulo / Costume: Rossana Gea Cavallo / Muzică și sound design: Andrea Centonza / Lighting design: Laura De Bernardis / Tehnician sunet: Brando Nencini 

Producție: Teatro delle Donne – National Center for Dramaturgy / Cu sprijinul: Toscana Armunia-CapoTrave/Kilowatt Residence Center and Z.I.A. – Zona Indipendente Artistica

Proiect finalist la competiția „Under 35 Directors” a Bienalei de Teatru de la Veneția 2022

„Witch Is” investighează arhetipul femeii vrăjitoare — demonizată, marginalizată, stăpână totuși a propriului corp — și felul în care corpul feminin a fost și încă este un teren al conflictelor sociale și politice. Spectacolul folosește corpul, narativitatea și designul sonor pentru a construi o experiență teatrală tensionată și vizual puternică. Un ansamblu de trei actrițe se află pe scenă simultan, schimbând roluri și susținându-se reciproc într-un cadru care facilitează fluiditatea identităților și colaborarea artistică.

Principalele surse de inspirație ale spectacolului sunt „Malleus Maleficarum”, scris în 1487 de teologii dominicani Heinrich Krämer și Jacob Sprenger, manual ce stabilea criterii pentru identificarea, capturarea și eliminarea vrăjitoarelor și „Caliban and the Witch” de Silvia Federici, eseu care arată cum vânătoarea de vrăjitoare a fost de fapt un război împotriva femeilor, menit să le anihileze puterea socială. A fost un atac împotriva rezistenței pe care femeile, în special cele sărace, o opuneau extinderii relațiilor capitaliste. Vrăjitoare erau considerate toate femeile care nu se încadrau într-un criteriu al „normalității” și care își exercitau sexualitatea dincolo de limitele procreării: femei singuratice, bătrâne, cerșetoare, moașe, tămăduitoare, prostituate, adultere, femei care avortau sau practicau avortul.

Pentru creatorii spectacolului, Vrăjitoarea nu este doar o figură, ci un loc în care se întâlnesc istoria, folclorul, victimele și călăii. Spectacolul se desfășoară din trei perspective: cea a inchizitorilor, cea a femeilor acuzate de vrăjitorie și, în final, cea a femeilor din prezent, care reflectează asupra propriilor corpuri. Cuvântul este explorat în toate posibilitățile sale expresive și sonore: devine poezie, cântec rock, poezie ritmată ca o copilărie, formulă magică, confesiune, instrument de tortură. Actrițele joacă, cântă și dansează, creând mici momente ritualice pentru a spune nu o singură poveste, ci mai multe. Fragmente, piese de puzzle care, mai degrabă decât să alcătuiască un portret unic al Vrăjitoarei, aruncă lumină asupra părților lipsă. Vrăjitoarea este ceea ce nu mai există sau ceea ce este cenzurat. Vrăjitoarea este ceea ce rămâne după rug: duhoarea, cenușa, judecata, amețeala, ecoul unui țipăt în urechi, frica că, mai devreme sau mai târziu, ni s-ar putea întâmpla și nouă.

Regizoarea italiană Virginia Landi este una dintre cele mai interesante voci emergente din teatrul și performance-ul european. A absolvit regia de teatru la Civica Scuola di Teatro Paolo Grassi din Milano în 2017 și artele vizuale la Universitatea IUAV din Veneția în 2014, iar în anul 2018 a fondat împreună cu autoarele Eleonora Paris și Francesca Mignemi compania independentă de teatru Landi/Mignemi/Paris. Din 2023, compania beneficiază de spațiul propriu ZIA (Zona Independente Artistica) la Milano.

Reprezentația va fi urmată de o sesiune de Q&A cu echipa spectacolului și cu regizoarea Virginia Landi, discuție moderată de criticul de teatru Irina Wolf, în limba italiană și română.

Spectacolul „Witch Is” este prezentat de Teatrelli cu sprijinul cu sprijinul Institutului Italian de Cultură București, împreună cu Fundația Culturală „Camil Petrescu” și Revista Teatrul azi.

Spectacolul conține efecte stroboscopice. Nu este recomandat persoanelor cu fotosensibilitate.

Rise of Desire – atelier de regie și performance cu artista Virginia Landi

2 și 3 octombrie 2025
Teatrelli (Piața Alexandru Lahovari 7)

Revista Teatrul azi și Fundația Culturală „Camil Petrescu” împreună cu Teatrelli, prin sprijinul Institutului Italian de Cultură din București, organizează în zilele de 2 și 3 octombrie 2025, la Teatrelli, atelierul de regie și performance susținut de Virginia Landi, dedicat studenților și tinerilor regizori și coregrafi de până în 35 de ani, selectați în urma unui open-call.

Regizoarea italiană Virginia Landi este una dintre vocile emergente ale noii generații de artiști europeni, recunoscută pentru stilul ei la granița dintre teatru și performance, unde structurile corale, colaborarea colectivă și asumarea politică sunt elemente centrale. Spectacolele sale, precum „Conchita Conchita” și „Witch Is”, investighează corpul politic feminin și dinamica identităților fluide, propunând un tip de teatru intens vizual și sonor, cu un puternic impact social.

Atelierul coordonat de Virginia Landi explorează dorința (desire) ca forță declanșatoare a actului artistic. Dorința nu este instinct, ci o energie care ne leagă de ceilalți și de societatea în care trăim.

Când facem teatru, dorința noastră este mereu politică, pentru că ea ne împinge să vorbim în public și să construim povești pentru lumea din jurul nostru. – Virginia Landi

Participanții vor aduce un material personal (imagine, text, cântec, obiect etc.), care va fi baza unor exerciții de improvizație (studii), menite să traducă dorința într-un gest scenic concret. Scopul atelierului: conturarea, în doar două zile, a unui concept nou de performance.

Înscrierea la atelier se face exclusiv pe baza formularului de mai jos, până la data de 29 septembrie 2025.

FORMULAR ÎNSCRIERE LA ATELIER:

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLScJ4Fehk2f1I2qggFIC02zzn67ac9HFa7lyPVmp5vO9x2iNsg/viewform?usp=sharing&ouid=117239322826644889165

De: Doru Vatavului | Regie: Irisz Kovacs | Scenografie: Clara Ștefana | Sound design: Adrian Piciorea | Video design: Miruna Croitoru | Lighting design: Andrei Ignat | Cu: Armand Crișan, Mălina Moraru, Cezara Petredeanu, Adelin Tudorache

„cerul (hartă către casă)” este o producție realizată în regim de laborator artistic, dezvoltată în două etape de montare. Prima etapă a fost prezentată publicului în 2023, iar în noiembrie 2025 a avut loc premiera finală a spectacolului.

Inspirat de picturile lui Șerban Savu din albumul Drifting (2019), „cerul (hartă către casă)” transpune pe scenă universurile sale vizuale, transformându-le într-o meditație asupra muncii, a rostului și a căutării unui drum într-o lume aflată în continuă transformare.

Spectacolul aduce față în față două lumi: lumea îngerilor, care trudesc neîncetat pentru a aduce lumină oamenilor, și lumea oamenilor, adesea captivă în ritmul repetitiv al existenței cotidiene. Uneori, rutina devine atât de apăsătoare încât uităm să privim în sus; alteori, o simplă oprire poate deschide un drum nou – o posibilă hartă către noi înșine.

„cerul (hartă către casă)” este un spectacol-poem despre efortul care ne definește, despre oboseală, visare și nevoia de orientare atunci când drumul se înnorează. Este un spectacol despre acel moment rar în care ridicăm privirea și descoperim cerul – poate singurul loc în care harta către casă a existat dintotdeauna.

„În prima etapă de lucru la „cerul (hartă către casă)”, eu și dramaturgul Doru Vatavului ne-am propus să explorăm ce înseamnă viaţa în România contemporană, așa cum “aici”-ul și “acum”- ul se văd în picturile lui Șerban Savu din albumul “Drifting”. 

A fost prima noastră colaborare, iar în timpul care a trecut de atunci, am făcut împreună 5 spectacole. Ne-am cunoscut mai bine, am crescut și ne-am șlefuit (cred) meșteșugurile. Am ajuns la curiozități similare, reușind să focalizăm zona de interes a următoarei etape de lucru pe un unghi specific: munca. Dacă în prima variantă a spectacolului scenele constau în vignette ce dramatizau opera lui Savu, legate vag de un fir roșu care se referea mai degrabă la dragoste, acum ne propunem să chestionăm munca altora și a noastră, rostul pe care ea îl are (sau n-are) și sistemul pe care îl clădește. Viața românilor e dictată de munca pe care o fac, fie în mod oficial la job, fie în propriile gospodării, și tocmai asta încercăm să explorăm printr-o poveste despre îngeri care intervin în lumea oamenilor pentru a le însenina zilele – până când chiar şi această muncă pare să îşi piardă valoarea. 

Păstrând posturile oamenilor lui Savu ca schelet al mizanscenei, am căutat să lucrăm pe două planuri: cel al îngerilor care lucrează de zor, şi cel al oamenilor asupra cărora se coboară, și ei cufundaţi în propria muncă.” –  Irisz Kovacs

O producție creart/TEATRELLI din seria spectacolelor / performance-urilor work in progress.

Mulțumiri: Ruxandra Bobleagă

Nerecomandat persoanelor sub 14 ani (spectacolul conține limbaj licențios).

„Maria de Buenos Aires” poartă semnătura inconfundabilă a lui Răzvan Mazilu, promotor al musicalului în România, într-un decor imaginat de Dragoș Buhagiar, cel mai premiat scenograf român.

Pe muzica lui Astor Piazzolla și libretul lui Horacio Ferrer, spectacolul îi are în rolurile principale pe Gheorghe Visu, Ana Bianca Popescu și Lucian Ionescu și beneficiază de participarea lui Emy Drăgoi la acordeon.

În viziunea scenografică a lui Dragoș Buhagiar, spațiul Teatrelli este cu totul reinventat și recreat în spiritul și atmosfera poetică și decadentă a orașului Buenos Aires de la începutul secolului 20.

„Încă nu am ajuns la Buenos Aires. Plănuisem o călătorie anul trecut, dar nu a fost să fie, cum nu au fost să fie multe altele. Așa că am adus pe scenă un Buenos Aires imaginat din toate clișeele și locurile comune știute, pe care le-am dinamitat, le-am întors pe dos și le-am livrat, sper, în cel mai seducător mod cu putință. Un Buenos Aires inspirat din lecturile din García Márquez și Borges (o fotografie destul de cunoscută a poetului aproape orb, sprijinit melancolic în baston, stă la baza Spiritului, personaj interpretat de Gheorghe Visu)”, mărturisește Răzvan Mazilu.

Maria de Buenos Aires
Muzica: Astor Piazzolla Libretul: Horacio Ferrer

Regia, coregrafia și costumele: Răzvan Mazilu

Decorul: Dragoș Buhagiar

Maria: Ana Bianca Popescu
Spiritul: Gheorghe Visu
Flașnetarul, Visătorul, Bătrânul Hoț, Primul Analist, Preotul: Lucian Ionescu
Cu participarea lui Emy Drăgoi la acordeon

Corul: Bogdan Iacob, Andrei Mărcuță, George Vasile

Dirijor: Mihai Murariu
Orchestra: Mihai Murariu – pian; Ioana Văleanu – percuție; Cristina Hîrjanu – flaut; Diana Ciudin – vioara I; Bianca Drăgoi – vioara a II-a; Alessia Drăgoi – vioara a III-a; Larisa Retegan – viola; Mihail Grigore – violoncel; Iacob Artin Panighiant – contrabas.

Light design: Ștefan Vasilescu
Pregătirea muzicală: Maria Alexievici
Coregrafie tango argentinian: Daniel Măndiță
Corepetitor: Mihai Murariu
Coordonarea muzicală a orchestrei: Corina și Alexei Țurcan
Make-up Artist: Mara Rădulescu
Traducerea din limba spaniolă: Albert Denn Adaptarea versurilor pe muzică: Alex Ștefănescu Documentarea pentru traducere: Anne Marye Sima și Daniel Măndiță   Afiș realizat de Romana Țopescu și Dragoș Trăistaru Grafica programului de sală: Sabina Spatariu

Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 16 ani.

Nerecomandat persoanelor cu sensibilitate la fum de scenă.

Durata: 90 minute

Foto: Andrei Gîndac

„Nunta lui Decebal” este un spectacol despre familie și prietenie, despre tranziție și visul American, despre dragoste,  despre hazard, trenuri și eclipsa din 99, despre vise și visuri, despre regele Decebal și Bruce Springsteen, despre „Veronica” și spiritualitate, despre distanță și dezrădăcinare și despre golul care s-a lăsat în urma marilor migrări care au avut loc în România la finalul anilor 90.

Acțiunea se întâmplă într-un mic orășel de provincie, pierdut între repere estice și vestice, un orășel care plutește într-o derivă perpetuă. Povestea urmărește mai multe destine care au navigat această perioadă incertă din istoria recentă a României și pune în dialog parinții și copiii acelei generații. Este despre „istoria mare” care-i formată din „mici istorii”.

„Nunta lui Decebal” nu-și propune să-i condamne pe cei care au ales să plece, dar nici nu-i judecă pe cei care au ales să rămână. Spectacolul caută să redea poezia și fragilitatea tranziției. Între biografia intimă a Familiei Popa și istoria colectivă, între comedie și dramă, „Nunta lui Decebal” este, în esență, despre oamenii acelei generații și despre felul în care istoria lor a modelat prezentul.

REGIE: Matei Lucaci-Grünberg

DRAMATURGIE: Eduard Buhac și Matei Lucaci-Grünberg

DISTRIBUȚIE (în ordine alfabetică): Alexandru Papadopol, Dan Pughineanu, Eduard Buhac, Elvira Deatcu, Pamela Iobaji

SCENOGRAFIE: Iuliana Vîlsan

VIDEO: Dilmana Yordanova

SUNET: Andrei Sever

O producție TEATRELLI

„Nunta lui Decebal” este un spectacol despre familie și prietenie, despre tranziție și visul American, despre dragoste,  despre hazard, trenuri și eclipsa din 99, despre vise și visuri, despre regele Decebal și Bruce Springsteen, despre „Veronica” și spiritualitate, despre distanță și dezrădăcinare și despre golul care s-a lăsat în urma marilor migrări care au avut loc în România la finalul anilor 90.

Acțiunea se întâmplă într-un mic orășel de provincie, pierdut între repere estice și vestice, un orășel care plutește într-o derivă perpetuă. Povestea urmărește mai multe destine care au navigat această perioadă incertă din istoria recentă a României și pune în dialog parinții și copiii acelei generații. Este despre „istoria mare” care-i formată din „mici istorii”.

„Nunta lui Decebal” nu-și propune să-i condamne pe cei care au ales să plece, dar nici nu-i judecă pe cei care au ales să rămână. Spectacolul caută să redea poezia și fragilitatea tranziției. Între biografia intimă a Familiei Popa și istoria colectivă, între comedie și dramă, „Nunta lui Decebal” este, în esență, despre oamenii acelei generații și despre felul în care istoria lor a modelat prezentul.

REGIE: Matei Lucaci-Grünberg

DRAMATURGIE: Eduard Buhac și Matei Lucaci-Grünberg

DISTRIBUȚIE (în ordine alfabetică): Alexandru Papadopol, Dan Pughineanu, Eduard Buhac, Elvira Deatcu, Pamela Iobaji

SCENOGRAFIE: Iuliana Vîlsan

VIDEO: Dilmana Yordanova

SUNET: Andrei Sever

O producție TEATRELLI

OXYGEN, piesa controversatului Ivan Vîrîpaev, considerat ca estetică între Quentin Tarantino și Andrei Tarkovski, a avut premiera la Teatrelli în noiembrie 2018.

Spectacolul îmbină într-o cheie performantă diferite forme ale artei: teatru, dans, muzică live și proiecții video, light design, reunind artiști deja bine cunoscuți pe scena culturală bucureșteană.

Cele două personaje, interpretate de Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu, sunt doi oameni nemulțumiți de viețile lor, trăite în rutină. Sunt în căutarea unui „oxygen” pe care îl presimt, în căutarea unei șanse la schimbare. Întâlnirea lor este atât de puternică, încât riscă tot ca să trăiască această poveste. Bine și rău, individ și societate, adevăr și minciună, conflict atât de prezent în ființa contemporană – „Oxygen” este o impresionantă poveste de iubire în care nimic nu este imposibil până la capăt și care ți se dăruiește total!

Tu când ai simțit ultima oară că poți să respiri cu adevarat?

„Închipuiți-vă că ceva neașteptat v-a blocat respirația și apoi, tocmai pe când sunteți pe cale de a vă pierde suflul, cea mai proaspătă briză vă inundă! Cam așa se întâmplă cu spectacolul în care Antoaneta Cojocaru umple fiecare dintre cele 60 de necruțătoare secunde ale unui minut cu o infinitate de nuanțe ale candorii reactivate de pasiune. Pe cât de grațioasă, pe atât de persuasivă și pe cât de rafinată, pe atât de determinată într-un continuu balet al emoțiilor. O adevărată provocare pentru partenerul ei de crimă, Daniel Pascariu, de-a ilustra aforismul laureatului Nobel Berdeaev: Omul pare construit din același lemn cu care facem icoane sau bâte.” (Dana Cristescu)

OXYGEN este o producție Teatrelli.

Data premierei: 7 noiembrie 2018.

Durata: 90 de minute

Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani.

De: Ivan Vîrîpaev Cu: Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu
Costume: Laura Hîncu
Scenografie: Ileana Zirra
Proiecții video: Dorel Mihăilă
Traducere: Mașa Dinescu
Light design: Ștefan Vasilescu
Fotografie afiș: Vlad Eftenie
Asistent regie: Oana Rainer

Make-up Artist: Mara Rădulescu
Un spectacol de: Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu