Invitați: Bobi Pricop, Chris Simion-Mercurian, Carmen Lidia Vidu, Andreea Ciocîrlan și Emanuel Pârvu
„Teatrul a traversat toate schimbările posibile și a
trecut prin toate experimentele imaginabile. Aproape nimic nu pare că a rămas
neexplorat. Și totuși… Ca oglindă a lumii, această artă își regenerează
constant mijloacele, își adaptează temele și își orientează căutările spre ceea
ce existența însăși oferă ca noutate permanentă. Scena de astăzi se redefinește
prin relația cu două dimensiuni pe care le integrează la fel de organic:
realitatea prezenței și imaginea digitală, corpul și tehnologia.
Există artiști care văd în teatru un refugiu și
trăiesc nostalgia ritualurilor primordiale, fără nimic din invazia
modernității. Inspirați parcă de visul lui Artaud, pe urmele lui Grotowski, ei
încearcă să reapropie teatralitatea de originile ei și ale umanității. Fără
nimic altceva decât puterea corpului de a comunica prin energie și de a se
povesti prin prezență. Asemenea creatori refuză ispita noului și se atașează de
ceea ce e străvechi sau chiar dincolo de timp.
De partea cealaltă, sunt artiștii însetați de
contemporaneitate, privind mereu spre ceea ce va veni. Ei fac un teatru
super-modern, racordat la tehnologiile de ultimă oră și destinat sensibilității
unor noi generații. Operele lor sparg canoanele reprezentării prin curajul de a
transforma scena într-un spațiu aflat între real și posibil, la granița
virtualului. Pentru asemenea spirite înrudite mai degrabă cu Brecht, multimedia
nu este o amenințare, nici măcar o provocare, ci o nesfârșită sursă de inspirație.
Despre ambele categorii, adică despre radicalitatea acelor poetici care renunță la discursul călduț al montării unor texte cu mijloace previzibile a fost vorba în cea de-a doua ediție a Anotimpurilor dialogului despre teatru de la Teatrelli. Invitații mei au fost cinci regizori români care fac teatru și din pagini de carte, și din ecrane digitale, fiindcă miza lor ramâne întâlnirea cu celălalt sub semnul prezenței și al prezentului.” – Octavian Saiu
„Eugen Ionescu a văzut lumina zilei la Slatina în
1909, a studiat la București și a scris ‚Englezește fără profesor’ în română.
Eugène Ionesco și-a început drumul odată cu „Cântăreața cheală”, a ajuns la Academia
franceză și a sfârșit în plină glorie, la Paris, unde e înmormântat în
Cimitirul Montparnasse. Între aceste două dimensiuni ale biografiei lui, între
o țară de origine și o apartenență confirmată dincolo de mormânt, între două
limbi și două nume, regăsim toate marile contradicții ale unui destin unic.
La o sută zece ani de la nașterea lui Ionescu / Ionesco, această prezentare a încercat să lămurescă măcar un strop dintr-o enigma identitară. De ce a ales să fie recunoscut ca autor francez? Cum de nu s-a mai întors măcar o data în România, nici chiar după 1989? Care este astăzi, într-o epoca sfâșiată între forme de naționalism feroce și un cult arogant al cosmopolitismului, mesajul operei și biografiei lui?
Pornind de la scrierile la persoana I ale autorului,
trecând prin teatrul său iconoclast și totodată comic, ajungând la dilemele
centenarului ratat din 2009, conferința este elogiul adus unui spirit atât de
liber, încât a rămas aproape neînțeles. Este, totodată, explorarea unui mod de
a privi identitatea individului de la care noile generații, asaltate de
bombardamente mediatice și plutind în deriva unei incertitudini colective, pot
învăța enorm. Fiindcă, fără să o știe și să și-o dorească, Ionesco – mai mult
decât Ionescu – ne-a lăsat tuturor moșternirea unei perspective salvatoare
asupra eului și poate chiar asupra lumii.” – Octavian Saiu
Exploring Your Musical Potential
Petros Klampanis – unul dintre cei mai interesanți muzicieni ai generației sale (așa cum l-a denumit All About Jazz) – a provocat publicul, în cadrul unui workshop de contrabas, la o explorare a propriului potențial muzical, încercând să explice cum îți găsești vocea ca artist, cum simți ritmul și performezi alături de o trupă de jazz. Worshopul a fost un eveniment conex Green Hours Jazz Fest – 11.
Un proiect de jazz-funk, inițiat de binecunoscutul pianist Sorin Zlat, ce reunește muzicieni experimentați, cunoscuți pe scena jazz-ului românesc și internațional: Sorin Zlat – keys & band leader, Robert Patai – voce, Răzvan Trifan- saxofon, Alex Man – chitară, Răzvan Cojanu – bas, Laurentiu Ștefan – baterie. Concertul a avut loc în cadrul Festivalului „Aici-Acolo”, organizat de Uniunea Artiştilor Plastici (UAP), sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României.
Teatrelli a fost ultima oprire a celei de-a 9-a ediții a turneului național „Pianul călător”, ediție dedicată clasicismului vienez. Un popas meditativ, odihnitor, asupra unor repere ale repertoriului pianistic – Haydn, Mozart şi Beethoven – cu trei sonate pentru pian reprezentative.
Un spectacol de muzică electronică
vocal-simfonică, care a adus pe scena Teatrelli expresia muzicală de tip
folcloric, transpusă într-un limbaj contemporan de către compozitorul și
orchestratorul Mihai Toma. Special pentru acest concert,
organizat cu ocazia Zilei Europei, Mihai Toma a reorchestrat „Oda Bucuriei”
(imnul UE), care s-a auzit în primă audiție la Teatrelli. Dacă te-am făcut curios,
varianta de studio poate fi ascultată online: https://www.youtube.com/watch?v=tczPn-kIEcE
Virtuozul
flautist de origine română Matei Ioachimescu și versatilul pianist
venezuelean Alfredo Ovalles, artiști stabiliți la Viena,
creează o lume muzicală nouă, dar care pare familiară în același timp. La Vida Loca testează limitele celor
două instrumente, setează noi impulsuri și aduce un suflu nou repertoriului
cameral. Într-o lume din ce în ce mai fragmentată, cei doi artiști creează
punți între diferite stiluri muzicale, mixând muzica clasică, contemporană, cu
ritmuri de jazz, rock sau world music din diferite zone ale lumii. Concertul de
la Teatrelli a făcut parte din turneul „La Vida Loca”, organizat în primăvară
acestui an, care i-a purtat pe cei doi muzicieni prin cinci orașe – Viena,
Bialystok, Tallinn, Oradea și București.
Atmosfera boemă a Parisului, recreată prin muzica nemuritoare a unor artiști precum Edith Piaf, Gus Viseur, Louis Ferrari sau Tony Muréna, în interpretarea Ecaterinei Luculescu (voce), Fernando Mihalache (acordeon), Ciprian Pop (chitară) și Paul Luculescu (percuție). Un concert de șansonete cu influențe de jazz, organizat cu ocazia Zilei Internaționale a Francofoniei.
„Ți-am luat un Mărțișor” – cântece vechi cu parfum futurist, nostalgii primăvăratice, romanțe, fado, tango, jazz…, în interpretarea a trei nume de excepție ale scenei internaționale de jazz: Maria Răducanu (RO) – voce, Niko Meinhold (DE) – pian și Chris Dahlgren (USA) – contrabas.
De Dragobete,
Teatrelli a adus publicului inconfundabila muzică a trupei URMA, alături de
aranjamente semnate de Simona Strungaru.
