Events Archive - Page 31 of 34

Lansarea cărții-album „SUNT AICI” & mini-recital Maria Răducanu

Teatrelli prezintă lansarea cărții-album SUNT AICI – 21 de nepoeme de Rozana Mihalache, inspirate de Leonard Cohen și ilustrate de Cătălina Flămînzeanu.

Lansarea a fost precedată de un mini-recital Maria Răducanu.

„Eram mică și am scris un text despre timp.

Nu mai țin minte nimic din acel text, dar mama a fost atât de impresionată, că a chemat niște prieteni în vizită și m-a rugat să-l citesc, cu voce tare, în fața lor. Atunci am știut că vreau să fiu scriitoare.

Timpul a trecut și încă destul de nemilos și nepăsător în fața visului meu.

N-am renunțat la a scrie, dar nici nu m-am gândit prea mult la ce ar însemna <să fiu scriitoare>, să public o carte. A mea.

Până anul trecut, în noiembrie, pe insula Hydra, când am început să scriu <ordonat> și cu sens și ideea publicării unei cărți a devenit din ce în ce mai palpabilă.

Nepoeme pentru că nu pot încadra într-un gen anume scrierile mele.

Nepoetă pentru că nu știu cine sunt și de ce.

Noroc cu fotografiile Cătălinei Flămînzeanu, cea care m-a însoțit pe un drum alunecos către mine însămi și, fără să conștientizeze neapărat, a documentat tot procesul nașterii mele ca scriitoare, adică nepoetă, adică cine, ce, de ce?

Recital Maria Răducanu pentru că Maria e unul dintre puținii oameni care știu să traducă suflete.” – Rozana Mihalache

Cartea-album SUNT AICI – editura Casa de Pariuri Literare – a fost publicată trilingv: în română, engleză și greacă.

Traducerea în limba engleză este semnată de Silvia Dumitrache, iar cea în limba greacă de Kalliopi Dimou.

INTRAREA ESTE LIBERĂ, în baza unei rezervări online pe bilete.ro sau la casa de bilete Teatrelli.

Rezervarea își pierde valabilitatea cu 30 de minute înainte de ora de începere a evenimentului.

Ziya Azazi: Performative Lecture ”Dervish in Progress”

Renumitul coregraf Ziya Azazi a revenit la București cu spectacolul ”Dervish in Progress”, pe care l-a prezentat de această dată sub forma de performative lecture, reunind, astfel, atât partea de spectacol/performance, cât și o componentă explicativă, în care va dezvălui o parte din secretele și conceptele care stau la baza creării acestui spectacol.

Evenimentul s-a desfășurat în limba engleză, adresându-se atât dansatorilor profesioniști, coregrafilor sau actorilor, cât și publicului larg, pasionat de dansul contemporan.

”Dervish in Progress” a avut premiera în 2004, la Barcelona, bucurându-se de atunci de peste 200 de reprezentații pe importante scene și în importante festivaluri din întreaga lume.

Practicile de dans ale lui Ziya Azazi se bazează, într-o importantă măsură, pe mișcări rapide de rotație și repetiție, fiind rezultatul cercetărilor sale aprofundate – din perspectivă artistică, conceptuală și personală – asupra dansului tradițional al dervișilor. Astfel, ”Dervish in Progress” este – din viziune contemporană – expresia momentului în care dervișul începe să se bucure cu adevărat de realizările dobândite de-a lungul drumului său inițiatic, iar mișcările de rotație și repetiția extatică duc la transă, ajungând la acea formă spectaculoasă a dansului.

Dervish in Progress: https://www.youtube.com/watch?v=28lWyVV5f_4

Despre Ziya Azazi

Ziya Azazi s-a născut în 1969 în Antakya (Turcia), iar din 1994 s-a stabilit în Viena. În 1999 a primit o bursă danceWEB, fiind, totodată, desemnat de către Ballet International Magazine drept „cel mai remarcabil dansator al anului în Austria”.

Între 2000 și 2002 a colaborat cu Wiener Volksoper (Austria), Theaterhaus Stuttgart (Germania) și Grand Théatre de Genéve (Elveția). În 2004 a lucrat cu Jan Fabre/Troubleyn, iar între 2005 și 2007 a făcut parte din proiectul „d’Orient” al Compagnie Thor. De asemenea, a colaborat cu numeroși artiși de renume, precum: Cem Ertekin, Aydin Teker, Sebastian Prantl, Philippe Arlaud, Anne-Marie Gros, Ismael Ivo, Marcia Haydee, Yoshi Oida sau Thierry Smits. Printre festivalurile la care a participat se numără: Liteside, Amsterdam; Danse en Ville, Bruxelles-Luxemburg; KIT, Copenhaga; Polyzentral, Hamburg; I-DANS Solists, Istanbul; Les Eclats Choreographiques, Niort; Bienala de Dans de la Veneția.

Totodată, din 1999 a creat propriile sale spectacole coregrafice, care au făcut înconjurul lumii: “Dervish in Progress” (2004 / Barcelona), “’Azab” (2005 / Sao Paulo),“Icons” (2007 / Grenoble) – în colaborare cu muzicianul Serge Adam (FR), solo-ul “Ember” (2010 / Valladolid), ”Energy” (2012 / Toulon), ”Bolero” (2014) sau ”Kismet (2018, Portimao).

Pe lângă performance-uri, Ziya Azazi a susținut numeroase workshop-uri în întreaga lume, împărtășindu-și experiența și cunoștințele cu publicul în spații academice și non-academice.

Concert Radu VÂLCU Quartet

Limbajul muzical al cvartetului creart de chitaristul Radu Vâlcu cuprinde influenţe de world music, jazz, folclor, muzică contemporană, reinterpretate în manieră proprie.

Cvartetul are ca forţă generatoare atmosfera din concerte. Publicul simte energia celor patru muzicieni şi descoperă, totodată, un repertoriu cu care nu avusese contact până atunci. Este şi ceea ce şi-a dorit Radu Vâlcu, atunci când repeta singur, acasă, înainte să-i întâlnească pe Mihai Balabaş (vioară), Andrei Petrache (pian) şi Răzvan Florescu (percuţie).

Pe lângă repertoriul deja existent, cei patru crează piese împreună, pe care le includ una câte una în concertele lor; cineva propune o temă, ea este preluată şi transformată de ceilalţi trei, se dezvoltă până devine o experienţă comună.

Din mai 2018, de când s-a format ansamblul, și până în prezent, cei patru muzicieni au participat la festivaluri de renume internațional precum: Festivalul George Enescu, Harmonia Cordis International Guitar Festival sau 3Sound Festival, cucerind de fiecare dată publicul prin diversitatea și energia lor.

“Radu Valcu Quartet, un proiect magnific, de ascultat și trăit iar și iar, din ale cărui note traspar, deopotrivă, nostalgie și forță, modern și clasic, fuziune și particular. Muzicienii grupului, artiști compleți (și complecși) sunt capabili să te poarte în câteva clipe către tărâmuri interioare nebănuite, acolo unde nu e loc pentru subterfugii sau false valori” (Adelina Sanduleac)

Componența cvartetului în cadrul concertului de la Teatrelli, din data de 3 noiembrie:

Radu Vâlcu – Chitară

Andrei Petrache – Pian

Mihai Balabaș – Vioară

Invitat special: Alexandru Badea – Percuții

Concertul Radu VÂLCU Quartet face parte din seria de concerte ConnectArts.ro @ Teatrelli.

ConnectArts.ro este un proiect al Asociației culturale ISVOR, un hub cultural online / platformă educațională non-formală ce oferă artiștilor instrumente de dezvoltare personală și profesională specifice.

Concert PERCUSSIONescu

Versatilitatea, sensibilitatea, virtuozitatea și interesul permanent pentru inovație sunt elementele care definesc PERCUSSIONescu, singura formație camerală de percuție din România, înființată în anul 2016 de către tinerii muzicieni Irina Rădulescu și Răzvan Florescu. Inițiativa celor doi are ca fundament pasiunea comună pentru muzica de cameră și, deopotrivă, pentru muzica nouă, precum și afinititatea pentru instrumentele melodice, respectiv vibrafonul și marimba, două dintre cele mai sofisticate și spectaculoase instrumente de percuție. Muzica lor se află la granița între trei stiluri distincte: clasic, jazz și clasic-contemporan.

Printre realizările recente ale duo-ului PERCUSSIONescu se numără seria de concerte în cadrul proiectului “Transilvania Live” și concertul “Vibraimba”, susținut la Paris în urma obținerii marelui premiu al concursului “Festivalul muzicii maghiare”.

Concertul PERCUSSIONescu face parte din seria de concerte ConnectArts.ro @ Teatrelli.

Pentru concertul din 26 octombrie, duo-ul PERCUSSIONescu a propus publicului de la Teatrelli un program inedit în spațiul românesc – “Vibraimba”, un concept-hibrid în care marimba și vibrafonul îmbină, într-un mod dinamic, stilurile jazz, clasic, contemporan și latinoamerican. “Vibraimba” este și titlul primei compoziții dedicate duo-ului PERCUSSIONEscu de către exuberantul compozitor Andrei Petrache. In program lucrări de: Andrei Petrache, Bogdan Pintilie, Emmanuel Sejourne, Jesus Salvador Chappi, Csaba Zoltán, Michael Taylor.

Bohém Ragtime Jazz Band

Concertul a avut loc în cadrul Zilelor Jazzului Maghiar.

„Jumătate din populaţie, cea nevrotică, ar trebui să-i asculte la prescripţia medicului”, notează revista Gramofon Matisz László despre Bohém Ragtime Jazz Band, una dintre cele mai complexe formaţii de jazz din lume.

Concertele lor evocă America începutului de secol trecut nu numai prin muzică, ci şi prin glume şi spiritul boem. În același timp, muzica lor readuce în atenția publicului vechile şlagăre maghiare.

În cei peste 40 de activitate, trupa Bohém Ragtime Jazz Band a cântat la aproape toate marile festivaluri de jazz din lume: de la Berlin, Oslo, Dresda, Breda, Pori, Montreux, Ascona, Bude și Rimini, până la Sacramento.

Prezintă: Florian Lungu, critic muzical.

Ziya Azazi & Claudio Bettinelli: Performative Lecture ”Kismet”

Coregraful și dansatorul Ziya Azazi, alături de compozitorul și performerul Claudio Bettinelli au prezentat, în premieră la Teatrelli, spectacolul Kismet sub forma de performative lecture, reunind astfel atât partea de performance, cât și o importantă componentă explicativă despre cum au construit spectacolul.

Evenimentul s-a desfășurat în limba engleză, adresându-se atât oamenilor de teatru din zona dansului, a teatrului-dans și a muzicii, cât și publicului larg, pasionat de spectacolul de teatru și dans contemporan.

Kismet a avut premiera la Portimao (Portugalia), în mai 2018. În construirea spectacolului, care pornește de la Bolero-ul lui Ravel, Ziya Azazi și Claudio Bettinelli au încercat să dea naștere unui dialog experimental între corp, mișcare și sunet, folosind o paleta largă de medii: de la echipamente primitive până la procesoare digitale de sunet de ultimă generație.

Inspirat de abordarea coregrafică minimalistă a lui Maurice Béjart, atunci când a pus în scenă Bolero-ul lui Ravel, Ziya Azazi aduce în ”Kismet” propriul său vocabular coregrafic, încercând, totodată, să contribuie la crearea unui nou limbaj – un limbaj în care deconstrucția muzicii se realizează în corespondență cu mișcările corpului.

Kismet: https://www.youtube.com/watch?v=PuqdeOKG3zo

Despre Ziya Azazi

Pe lângă performance-uri, Ziya Azazi a susținut numeroase workshop-uri în întreaga lume, împărtășindu-și experiența și cunoștințele cu publicul în spații academice și non-academice.

Despre Claudio Bettinelli

Claudio Bettinelli abordează mai multe stiluri muzicale: de la clasic la contemporan, muzică de teatru, improvizație și muzică electronică.

S-a născut în 1976 la Livorno (Italia), s-a stabilit însă la Lyon (Franța). Este percuționist, solist și membru al Ansamblului Orchestral Contemporan din Lyon. A colaborat cu ”Centre Tempo Reale” (fondat de Luciano Berio), Orchestra Națională din Lyon, Opera Națională din Lyon, Musicatreize, Ansamblul Odyssée și a făcut parte, timp de trei ani, din UBS Verbier Festival Youth Orchestra (Elveția). De asemenea, este membru al ansamblului Mezwej, condus de Zad Moultaka, și este co-fondatorul trio-ului de percuționiști „Trio de Bubar”.

Vioara lui Enescu 2019

Turneul Vioara lui George Enescu a revenit în această toamnă pe scenele din România, în perioada 18 septembrie – 5 octombrie 2019. Gabriel Croitoru, violonistul care are privilegiul de a cânta pe vioara Guarneri del Gesu, supranumită „Catedrala”, pe care a cântat George Enescu (instrument pus la dispoziție și aflându-se în patrimoniul Muzeului Naţional „George Enescu”) şi pianistul Horia Mihail au cântat în mai multe oraşe din ţară, programul recitalurilor cuprinzând trei sonate emblematice pentru repertoriul pentru vioară şi pian.

A trecut peste un secol de când Geroge Enescu străbătea ţara în timpul Primului Război Mondial alături de vioara sa, pentru a-şi duce muzica către cei bolnavi, răniți în război, oameni aflați în necazuri și nevoi.

Din anul 2012, Gabriel Croitoru, violonistul care a câștigat prin concurs dreptul de a cânta la „Catedrala”, continuă – alături de pianistul Horia Mihail – aceeași nobilă misiune de a duce muzica în întreaga țară.

Program muzical:

Claude Debussy: Sonata în sol minor pentru vioară şi pian, L. 148

Richard Strauss: Sonata în mi bemol major pentru vioară şi pian, op. 18

César Franck: Sonata în la major pentru vioară şi pian

Lunga vară fierbinte a marilor festivaluri

Invitați: Constantin Chiriac – Președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu & Chris Simion-Mercurian – Directorul Festivalului Internațional de Teatru Independent UNDERCLOUD

„Care este definiția unui festival de teatru? Ce înseamnă un astfel de eveniment pentru o comunitate anume? Sunt întrebări esențiale, pe care de multe ori uităm să ni le adresăm, plecând de la premisa că orice selecție de spectacole, orice întâlnire artistică întinsă de-a lungul câtorva zile își merită titlul. Și nu e așa. Deloc. Un soi de inflație a dus la demonetizarea unui concept care, în sensul cel mai înalt, înseamnă revelația întâlnirilor și a descoperirilor concentrate într-o perioadă de sărbătoare autentică.

Dincolo de festivalurile de agrement și de turismul festivalier, există aventuri care dau fiecărui anotimp o altfel de temperatură: culturală, afectivă și nu în ultimul rând umană. Vara, de la celebrele festinuri desfășurate la Edinburgh și Avignon la mici reuniuni de nișă, de la explozia de spectacol din Sibiu la teatrul independent din Undercloud, aceste episoade de bucurie schimbă pentru o perioadă ritmul și chiar sensul existenței unor întregi comunități. Fără ele, nu doar un loc sau altul ar fi mai monoton, dar lumea întreagă ar fi mai palidă. Despre sărbătorile adevărate ale teatrului, despre teatralitatea sărbătorilor, despre <înflorirea spiritului uman> la ediția estivală a „Anotimpurilor dialogului…”, alături de Constantin Chiriac, Președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și Chris Simion-Mercurian, Director al Undercloud.” – Octavian Saiu

Primăvara unei noi epoci teatrale: realitate și multimedia pe scena contemporană

Invitați: Bobi Pricop, Chris Simion-Mercurian, Carmen Lidia Vidu, Andreea Ciocîrlan și Emanuel Pârvu

„Teatrul a traversat toate schimbările posibile și a trecut prin toate experimentele imaginabile. Aproape nimic nu pare că a rămas neexplorat. Și totuși… Ca oglindă a lumii, această artă își regenerează constant mijloacele, își adaptează temele și își orientează căutările spre ceea ce existența însăși oferă ca noutate permanentă. Scena de astăzi se redefinește prin relația cu două dimensiuni pe care le integrează la fel de organic: realitatea prezenței și imaginea digitală, corpul și tehnologia.

Există artiști care văd în teatru un refugiu și trăiesc nostalgia ritualurilor primordiale, fără nimic din invazia modernității. Inspirați parcă de visul lui Artaud, pe urmele lui Grotowski, ei încearcă să reapropie teatralitatea de originile ei și ale umanității. Fără nimic altceva decât puterea corpului de a comunica prin energie și de a se povesti prin prezență. Asemenea creatori refuză ispita noului și se atașează de ceea ce e străvechi sau chiar dincolo de timp.

De partea cealaltă, sunt artiștii însetați de contemporaneitate, privind mereu spre ceea ce va veni. Ei fac un teatru super-modern, racordat la tehnologiile de ultimă oră și destinat sensibilității unor noi generații. Operele lor sparg canoanele reprezentării prin curajul de a transforma scena într-un spațiu aflat între real și posibil, la granița virtualului. Pentru asemenea spirite înrudite mai degrabă cu Brecht, multimedia nu este o amenințare, nici măcar o provocare, ci o nesfârșită sursă de inspirație.

Despre ambele categorii, adică despre radicalitatea acelor poetici care renunță la discursul călduț al montării unor texte cu mijloace previzibile a fost vorba în cea de-a doua ediție a Anotimpurilor dialogului despre teatru de la Teatrelli. Invitații mei au fost cinci regizori români care fac teatru și din pagini de carte, și din ecrane digitale, fiindcă miza lor ramâne întâlnirea cu celălalt sub semnul prezenței și al prezentului.” – Octavian Saiu

Iarna vrajbei lui Eugen Ionescu / Eugène Ionesco: teatru și identitate culturală

„Eugen Ionescu a văzut lumina zilei la Slatina în 1909, a studiat la București și a scris ‚Englezește fără profesor’ în română. Eugène Ionesco și-a început drumul odată cu „Cântăreața cheală”, a ajuns la Academia franceză și a sfârșit în plină glorie, la Paris, unde e înmormântat în Cimitirul Montparnasse. Între aceste două dimensiuni ale biografiei lui, între o țară de origine și o apartenență confirmată dincolo de mormânt, între două limbi și două nume, regăsim toate marile contradicții ale unui destin unic.

La o sută zece ani de la nașterea lui Ionescu / Ionesco, această prezentare a încercat să lămurescă măcar un strop dintr-o enigma identitară. De ce a ales să fie recunoscut ca autor francez? Cum de nu s-a mai întors măcar o data în România, nici chiar după 1989? Care este astăzi, într-o epoca sfâșiată între forme de naționalism feroce și un cult arogant al cosmopolitismului, mesajul operei și biografiei lui?

Pornind de la scrierile la persoana I ale autorului, trecând prin teatrul său iconoclast și totodată comic, ajungând la dilemele centenarului ratat din 2009, conferința este elogiul adus unui spirit atât de liber, încât a rămas aproape neînțeles. Este, totodată, explorarea unui mod de a privi identitatea individului de la care noile generații, asaltate de bombardamente mediatice și plutind în deriva unei incertitudini colective, pot învăța enorm. Fiindcă, fără să o știe și să și-o dorească, Ionesco – mai mult decât Ionescu – ne-a lăsat tuturor moșternirea unei perspective salvatoare asupra eului și poate chiar asupra lumii.” – Octavian Saiu