Events Archive - Page 2 of 35 - Teatrelli

Lupte și metamorfoze

Concept și regie: Eugen Jebeleanu
după romanul „Luptele și metamorfozele unei femei” și fragmente din „Cine l-a ucis pe tata?” de Édouard Louis
Scenografie: Velica Panduru
Cu: Măriuca Bosnea, Șerban Ghilvaci, Niko Becker

Sound design: Niko Becker
Video design: Iustin Surpanelu
Asistență dramaturgie: Paula Rusu
Asistență regie: Daniel Săvescu
Lighting design: Sabina Reus & Andrei Ignat

Eugen Jebeleanu încheie cea de a doua etapă de lucru la Teatrelli – după producția work in progress „Băiatul văduvă” după „Tom à la ferme” de Michel Marc Bouchard –  cu un spectacol care abordează teme similare, însă din perspective diferite:  Lupte și metamorfoze” după romanul „Luptele și metamorfozele unei femei” și fragmente din „Cine l-a ucis pe tata?” de Édouard Louis. 

„Lupte și metamorfoze” este un spectacol despre relația copil-parinte, despre ce moștenim și ce ducem mai departe. Cele două texte scrise de Édouard Louis „Cine l-a ucis pe tata?” și „Luptele și metamorfozele ale unei femei” chestionează raportul nostru cu trecutul, cu noțiunea de familie, implicit cu sentimentul de apartenență. Autorul tratează teme extrem de relevante pentru generația tânără de azi: construcția identității în societatea contemporană, diferențele de clasă socială și impactul acestei disfuncții în viața intimă, descoperirea și asumarea homosexualității, politicul care influențează traiul oamenilor de rând, înfrângerile și ratările individuale și colective dar și speranța că o nouă revoluție populară este posibilă. 

Când am citit prima dată cărțile lui Édouard Louis am fost imediat impactat de tonul franc și fără pudoare pe care autorul îl avea. Faptul că se spun lucrurilor pe nume, fără autocenzură, mi-a trezit interesul pentru a pune în scenă această scriitură crudă și necesară. Am început lucrul la acest proiect în primăvara lui 2023, pe durata cursului pe care îl predau la Masterul de Actorie din cadrul UNATC. Am construit spectacolul pentru acești tineri actori, pentru a-i pune în valoare ca artiști creatori și pentru a crea un cadru în care vocea acestei noi generații să fie auzită. Intersecția dintre problemele generației lui Édouard Louis (care e și a mea) cauzate de confruntările cu propriile rădăcini din mediul familial rural francez și frământările noii generații din România cu visele și deziluziile sale, cu luptele sale în combaterea arhaismului și a patriarhatului dar și ieșirea din invizibilitate cu privire la abuzurile din campul muncii și protestele sale împotriva corupției și sistemului de sănătate contaminant de supremația banului, e cheia conceptului regizoral. 

„Lupte și metamorfoze” este, nu în ultimul rând, un gest onest despre condiția umană, o mărturie despre feminism, diversitate, victime și călăi. Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? În contextul unui viitor incert, în care războaiele vor fi lăsat consecințe devastatoare, în care frontierele par tot mai prezente, ce putem clădi pentru o artă a reconcilierii care să permită să trăim experiențe colective salvatoare?Eugen Jebeleanu

O producție creart/TEATRELLI din seria spectacolelor / performance-urilor work in progress.

Durata: 90 min.

Proiect realizat în parteneriat cu Institutul Francez din România.

Partener media principal: Radio Guerilla

Parteneri media: Radio România Cultural, Ziarul Metropolis, IQads, happ.ro

Mulțumiri: Teatrul de Animație Țăndărică, Muzeul Istoriei și Culturii Queer din România

Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 18 ani.

Nerecomandat persoanelor cu sensibilitate la fum de scenă.

Oxygen

OXYGEN, piesa controversatului Ivan Vîrîpaev, considerat ca estetică între Quentin Tarantino și Andrei Tarkovski, a avut premiera la Teatrelli în noiembrie 2018.

Spectacolul îmbină într-o cheie performantă diferite forme ale artei: teatru, dans, muzică live și proiecții video, light design, reunind artiști deja bine cunoscuți pe scena culturală bucureșteană.

Cele două personaje, interpretate de Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu, sunt doi oameni nemulțumiți de viețile lor, trăite în rutină. Sunt în căutarea unui „oxygen” pe care îl presimt, în căutarea unei șanse la schimbare. Întâlnirea lor este atât de puternică, încât riscă tot ca să trăiască această poveste. Bine și rău, individ și societate, adevăr și minciună, conflict atât de prezent în ființa contemporană – „Oxygen” este o impresionantă poveste de iubire în care nimic nu este imposibil până la capăt și care ți se dăruiește total!

Tu când ai simțit ultima oară că poți să respiri cu adevarat?

„Închipuiți-vă că ceva neașteptat v-a blocat respirația și apoi, tocmai pe când sunteți pe cale de a vă pierde suflul, cea mai proaspătă briză vă inundă! Cam așa se întâmplă cu spectacolul în care Antoaneta Cojocaru umple fiecare dintre cele 60 de necruțătoare secunde ale unui minut cu o infinitate de nuanțe ale candorii reactivate de pasiune. Pe cât de grațioasă, pe atât de persuasivă și pe cât de rafinată, pe atât de determinată într-un continuu balet al emoțiilor. O adevărată provocare pentru partenerul ei de crimă, Daniel Pascariu, de-a ilustra aforismul laureatului Nobel Berdeaev: Omul pare construit din același lemn cu care facem icoane sau bâte.” (Dana Cristescu)

OXYGEN este o producție Teatrelli.

Data premierei: 7 noiembrie 2018.

Durata: 90 de minute

Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani.

De: Ivan Vîrîpaev Cu: Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu
Costume: Laura Hîncu
Scenografie: Ileana Zirra
Proiecții video: Dorel Mihăilă
Traducere: Mașa Dinescu
Light design: Ștefan Vasilescu
Fotografie afiș: Vlad Eftenie
Asistent regie: Oana Rainer

Make-up Artist: Mara Rădulescu
Un spectacol de: Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu

3 D.A.R.E.

SPECTACOL DE TEATRU-DANS REALIZAT CU TINERI SURZI ȘI HIPOACUZICI

3 D.A.R.E. este un manifest. O emoție brută. O experiență senzorială care vorbește despre limite și depășirea lor. Despre frumusețea care se naște din vulnerabilitate și dintr-un efort colectiv de a da sens tăcerii. 

Acest performance nu este un spectacol de teatru în sensul clasic, nu are un text propriu-zis, o intrigă de urmat sau personaje în sens convențional. Are însă în plus un adevăr și niște tineri care dansează nu pentru a impresiona, ci pentru a exista pe scenă în toată fragilitatea și forța lor. Tinerii nu urmează o partitură, ci un flux de energie ce oferă tăcerii o expresie. Spectacolul este un pod între două lumi care rare ori comunică.

3 D.A.R.E. este în același timp un colaj de dans contemporan, poezie, tehnologie și limba semnelor. Este o paralelă în care regulile comunicării se rescriu. Nu există barieră între scena și public, între sunet și gest, între actor și spectator. Totul devine fluid, deschis, viu. În această lume, nu contează ce auzi, ci cât de profund ești dispus să asculți.

Spectacolul prezintă o lume posibilă într-un context actual urban unde se trăiește compulsiv si convulsiv. Este o lume a contrastelor și discrepanțelor care există simultan fără a se influența una pe cealaltă. Spectacolul multimedia reface un teatru existențial, o versiune dinamică care îmbină dansul contemporan, poezia și tehnologia, un teatru instinctiv care invită la o resetare a naturii umane actuale. Poate că în fiecare dintre noi există o formă de surzenie la ceea ce e esențial. 3 D.A.R.E. nu vine să ne judece. Doar ne invită să dansăm impreună chiar și în tăcere.

Acest proiect creat cu comunitatea surzilor redă încrederea în capacitatea noastră de a produce miracole. 3 D.A.R.E. nu este doar o premieră națională. Este o lecție. Despre limitele noastre imaginare, despre puterea comunității, despre artă ca formă de reumanizare. Este ca o scrisoare de dragoste scrisă cu oameni. În același timp demonstrează că accesibilitatea nu e un moft, ci o formă de justiție culturală, că arta trebuie să fie un loc al incluziunii și al visurilor mari.

Producător: Asociația WINDOW România

Regie: Cătălin Băicuș

Distribuție: Alin Firu, Ana Maria Firu, Robi Firu, Ecaterina Boțoagă, Rosaura Firu, Silviu Vlădoianu

Muzică/Sound design: Valeriu Mihai

Effects and sound engineering: Cristian Jah

Lumini: Florin Moisescu

Efecte speciale: Mihai Stoicescu

Interpret LSR: Filomela Salahoru

Nunta lui Decebal

„Nunta lui Decebal” este un spectacol despre familie și prietenie, despre tranziție și visul American, despre dragoste,  despre hazard, trenuri și eclipsa din 99, despre vise și visuri, despre regele Decebal și Bruce Springsteen, despre „Veronica” și spiritualitate, despre distanță și dezrădăcinare și despre golul care s-a lăsat în urma marilor migrări care au avut loc în România la finalul anilor 90.

Acțiunea se întâmplă într-un mic orășel de provincie, pierdut între repere estice și vestice, un orășel care plutește într-o derivă perpetuă. Povestea urmărește mai multe destine care au navigat această perioadă incertă din istoria recentă a României și pune în dialog parinții și copiii acelei generații. Este despre „istoria mare” care-i formată din „mici istorii”.

„Nunta lui Decebal” nu-și propune să-i condamne pe cei care au ales să plece, dar nici nu-i judecă pe cei care au ales să rămână. Spectacolul caută să redea poezia și fragilitatea tranziției. Între biografia intimă a Familiei Popa și istoria colectivă, între comedie și dramă, „Nunta lui Decebal” este, în esență, despre oamenii acelei generații și despre felul în care istoria lor a modelat prezentul.

REGIE: Matei Lucaci-Grünberg

DRAMATURGIE: Eduard Buhac și Matei Lucaci-Grünberg

DISTRIBUȚIE (în ordine alfabetică): Alexandru Papadopol, Dan Pughineanu, Eduard Buhac, Elvira Deatcu, Pamela Iobaji

SCENOGRAFIE: Iuliana Vîlsan

VIDEO: Dilmana Yordanova

SUNET: Andrei Sever

O producție TEATRELLI

Teatru, propagandă, manipulare: spectacolul informației și realitatea dezinformării

Invitate: Gianina Cărbunariu și Emilia Șercan

Există o teatralitate aproape inerentă a spațiului public. A sferei politice, mai ales. Cu personajele ei parcă desprinse din piese mai vechi sau mai noi, cu actori mai mult sau mai puțin talentați, cu amestecul misterios de minciună și adevăr, cu aplauze la scenă deschisă, cu tot arsenalul de simulare și disimulare specific unui spectacol al aparențelor. Uneori, totul pare un simplu bâlci. Alteori, o montare jucată de histrioni versați. De fiecare dată, ceva ne transformă în simpli spectatori și această postură de relativă neutralitate devine premisa unui întreg mecanism de manipulare căruia nu-i putem rezista. Avea dreptate Brecht, când spunea că orice public e predispus spre abandonul lucidității fie și numai pentru că își asumă rolul de a privi și asculta.

Astăzi, mai mult decât oricând în istoria umanității, actul de a privi și asculta spectacolul politic este acompaniat de o serie de experiențe care ne influențează judecata și puterea de decizie. Bombardat de mesaje online, supus unui atac informațional orchestrat cu precizie metronomică, omul contemporan trăiește iluzia libertății într-un climat al constrângerii. Epoca post-adevărului a început. Și nimeni nu știe cum se va sfârși. Strategiile manipulării și delirul propagandei se hrănesc din pasivitatea aceleiași condiții de spectator prizonier de bună voie într-un univers al minciunii atât de convingătoare încât nu mai poate fi distinsă de adevărul cel mai adevărat. Teatrul lumii se consumă în regim mediat, pe ecrane care contrafac până și realitatea imediată.

Despre asemenea subiecte actuale a fost vorba în ediție de vară a dialogurilor noastre de la Teatrelli. Ce înseamnă propaganda? Cât de gravă este dezinformarea? Exista în ambele ceva teatral, implicit sau explicit, ceva care ne seduce în mod irezistibil? Ce șanse mai are adevărul? Poate cumva teatrul, artă a minciunii prin excelență, să ne ajute să-l regăsim? Invitate sunt Emilia Șercan, jurnalista care a deconspirat unele dintre cele mai grave forme de impostură din politica românească, și Gianina Cărbunariu, artista care nu încetează să dezvăluie prin teatru ceva esențial despre lumea noastră, așa cum e ea. Împreună, am vorbit despre șansele pe care luciditatea încă le are într-o lume potopită de știri contrafăcute și amenințată de irațional. Dar și despre teatru, ca un posibil refugiu al celor puțini în calea celor mulți. Din ce în ce mai mulți.

Octavian Saiu

CASTING PERFORMERI

Pregătim o nouă producție work in progress la Teatrelli – SUPERNORMALI de Esther F. Carrodeguas, un spectacol creat de Mara Oprea (regie), împreună cu Gabi Albu (scenografie) și Alex Gorghe (dramaturgie).

Pentru acest proiect, căutăm actrițe și actori cu vârsta cuprinsă între 18 și 55 de ani

Distribuția va fi alcătuită din persoane cu și fără dizabilități.

Despre ce este proiectul / descriere spectacol: 

Supernormali („Supernormales”) de Esther F. Carrodeguas este o comedie neagră ce abordează tema tabu a vieții sexuale a persoanelor cu dizabilități, într-un mod provocator și autoironic. Proiectul va fi creat împreună cu persoane cu dizabilități. Supernormali vorbește despre dreptul fiecăruia de a iubi, despre rușine și prejudecăți, dar și despre cum putem primi și oferi ajutor. În acest spectacol, corpurile diferite și dorințele sincere sunt văzute ca o formă de curaj și adevăr.

Context socio-politic:

Piesa Supernormali s-a născut dintr-un context politico-social actual, în care tot mai multe voci militează pentru recunoașterea dreptului persoanelor cu dizabilități la o viață afectivă și sexuală deplină. În unele țări europene, precum Elveția sau Olanda, profesia de asistent sexual este deja reglementată, marcând o schimbare de perspectivă asupra intimității, demnității și incluziunii. În continuare, însă, sexualitatea persoanelor cu dizabilități rămâne un subiect tabu, marcat de rușine, prejudecăți și lipsă de reprezentare – iar Supernormali  vine să rupă această tăcere.

Pentru prima etapă a castingului, persoanele interesate sunt rugate să trimită, până în data de 18 iunie (inclusiv), la adresa de e-mail casting.teatrelli@creart.ro, următoarele materiale:

  • Fotografie tip portret și fotografie plan întreg;
  • Un CV clasic sau narativ;
  • Un link de YouTube (UNLISTED) cu un video de maxim 90 de secunde prin care vrem sa te cunoaștem mai bine;
  • Un link de YouTube (UNLISTED) cu filmarea unui monolog extras din textul spectaolului (anexat mai jos).

Cei care se înscriu în prima etapă a castingului este necesar să fie disponibili pentru a doua etapă a castingului – întâlnirea cu echipa de creație – în zilele de 30 iunie și 1 iulie, la Teatrelli. Persoanele selectate pentru participarea la a 2-a etapă a castingului vor fi anunțate în data de 23 iunie.

Perioada de lucru aproximativă: 1 săptămână la finalul lunii iulie, 3 săptămâni în luna august, 1 săptămână în luna octombrie. Programul de repetiții este flexibil și va fi stabilit de comun acord în funcție de disponibilitatea echipei. Premiera va avea loc la finalul lunii octombrie.

Text monolog pentru casting

Deci Malena… De mica, de foarte mică, vede o țâță și se repede. Malena nu are filtru.
Nu poți să o scoți la plimbare, nu poți să o iei la vreun eveniment. Vede vreo femeie cu un pic de decolteu și gata. Cu mâinile și cu gura, cu tot corpul. Și Malena nu e slabă. Malena nu e slabă, e grasă. Simte nevoia să atingă țâța, fiindcă dacă nu atinge țâța nu stă cuminte.
Ne-am obișnuit. Ne-a fost greu? Sigur că ne-a fost greu! Dar ne-am obișnuit cum am putut.
E fiică-mea. Și o iubesc. Dar e insuportabilă. De când era foarte mică i-am spus mereu, i-am explicat, i-am spus clar că țâțele persoanelor nu sunt de atins, nu-i voie!
Dar ea tot timpul că da. Ea e că țâța da. Că țâță da, că țâță da, că țâța da.
De-asta i-am găsit-o pe Jessica. Jessica… Jessica e o minune. Jessica e salvarea noastră, știți? Eu pe Jessica o recomand oricui, pentru că e o minune. Că nevoile ei sexuale sunt foarte mari, sunt permanente, la orice oră, în orice minut din zi… Of!
Jessica face deja parte din familie, vine cu noi în vacanțe și peste tot iar Malena nu mai poate de fericire!
Cu mașina în Eforie, eu cu (taică-su/mă-sa) în față iar Malena în spate cu Jessica, atingându-i țâțele. Iar noi doi, liniștiți în față, vorbind despre de-ale noastre… care înseamnă Malena, pentru că sunt despre Malena în proporție de cam 80%.
Acum e o rușine, da. Dar înainte era un calvar. Așa că am avut de ales între rușine și calvar. Și am ales păpușa gonflabilă. Ca să nu se mai dea cu capul de geamul mașinii, ca să nu trebuiască să o legăm, ca să nu trebuiască să o sedăm, ca să nu trebuiască să o drogăm: am ales rușinea. 

Arta prezenței reale în epoca aparenței digitale: Teatru, Performance și Inteligență Artificială

(EN)

The Seasons of Theatre Dialogue with Octavian Saiu
Title: „The Art of Real Presence in the Age of Digital Appearance: Theatre, Performance and Artificial Intelligence

Special Guest: Anna Luca Krassnigg

Event presented within the Nová Dráma/New Drama International Theatre Festival 2025, Bratislava
May 16, 2:00 PM

„What better context to debate the meaning of stage presence in the age of Artificial Intelligence than a contemporary playwriting event? Though it may seem rather unsuitable, it is in fact the perfect setting, especially as language models now boast the ability to write any play, any script, anytime, anywhere, in any style, for anyone. At the New Drama Festival in Bratislava, we will explore this timely subject through a dialogue with a unique artist: Anna Luca Krassnigg – Professor of directing at the prestigious Max Reinhardt Seminar in Vienna and internationally recognized performance artist.

Can theatre survive and remain true to its essence, unchanged for over two millennia? Will it gradually become what opera already is as a genre? Must it transform itself, embracing new technologies to the point of complete redefinition? What does the encounter between an actor and a spectator still mean, in an era of hypermodernity that seems to devour our own humanity? Ultimately, what chance does real presence have in the age of digital appearances?

These and many more unuttered questions will be the starting point of a conversation with Anna Luca Krassnigg, in a special edition of The Seasons of Theatre Dialogue, co-produced by Teatrelli Bucharest and the New Drama Festival. The event will take place live before a festival audience consisting of people from around the world, but it will also be streamed online across countless and endless screens. How else?! Therefore, you are invited to join this open discussion about the fate of theatre and of those who still believe in it, as we confront the rising force of AI.” – Octavian Saiu

(RO)

Arta prezenței reale în epoca aparenței digitale: Teatru, Performance și Inteligență Artificială
Invitată: Anna Luca Krassnigg

Eveniment prezentat în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Nová Dráma/New Drama 2025 Bratislava
16 mai, ora 14:00

„Ce cadru poate fi mai potrivit pentru a dezbate sensul prezenței scenice în era inteligenței artificiale decât un eveniment de dramaturgie contemporană?! Pare atipic, însă este cu adevărat contextul ideal, cu atât mai mult cu cât platformele generatoare de limbaj se laudă că pot scrie orice piesă, orice scenariu, oricând, oricum, cu și pentru oricine. La Bratislava, la Festivalul New Drama, vom discuta despre acest subiect fierbinte cu un artist unic: Anna Luca Krassnigg – profesoară de regie la prestigioasa școală Max Reinhardt din Viena, performer și artistă de performance recunoscută pe mai multe continente.

Poate oare teatrul să supraviețuiască, să rămână fidel unei esențe neschimbate de peste două milenii? Va deveni treptat ceea ce opera este, deja, ca gen? Va fi nevoit să se transforme, să îmbrățișeze noile tehnologii până la punctul de a se reinventa definitiv? Ce mai înseamnă ideea de întâlnire între un actor și un spectator, sub impactul exploziv al hipermodernității care pare că înghite astăzi umanitatea? Ce șansă are prezența reală în epoca aparențelor digitale?

Aceste întrebări inevitabile și multe altele încă nerostite vor inspira o conversație inedită cu Anna Luca Krassnigg, într-o ediție cu totul specială a seriei „Anotimpurile Dialogului despre Teatru”, coprodusă de Teatrelli și Festivalul New Drama. O ediție desfășurată live în fața unor spectatori de pe toate meridianele și – cum altfel? – difuzată online pentru mult mai mulți, pe nenumărate și nesfârșite ecrane. Sunteți invitați să participați la o discuție deschisă despre destinul teatrului și al nostru, al tuturor celor care îl iubim și credem încă în el, într-o lume luată cu asalt de forța inteligenței artificiale” – Octavian Saiu




Să vorbesc cu tine

„Să vorbesc cu tine”, pe un text de Ana-Maria Bamberger, un spectacol de și cu Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu, scenografia și proiecții video: Vladimir Turturică.

Producția creart/Teatrelli aduce o abordare mai puțin obișnuită pe scena de teatru din București – cea de comics în mișcare, pornind de la o realitate cu care ne confruntăm permanent: lipsa unei comunicări reale și distanțele pe care le creăm între noi. „Să vorbesc cu tine” este, așadar, o alegorie a poveștilor de dragoste din zilele noastre, cu tot absurdul pe care îl conțin, prezentat însă într-o notă ludică și comică.

Piesa Anei Maria Bamberger a avut premiera mondială la Paris, la Théatre Le Guichet Montparnasse, în 2018, producția creart/ Teatrelli fiind prima montare scenică din România. Construit ca un spectacol work in progress, „Să vorbesc cu tine” a fost prezentat într-o primă etapă de lucru ca lectură performativă online, în iunie 2020, la scurt timp după ieșirea din izolare, fiind adaptat ulterior câtorva spații outdoor și indoor. Spectacolul a crescut și a evoluat împreună cu vremurile și contextele pe care le trăim, încercând să integreze și să traducă, de la o etapa inițială la cea finală, schimbările de gesturi și comportamente, impuse de noua normalitate.

„Un spectacol care te obligă să te identifici cu cei de pe scenă și să-l urmărești gâtuit de emoție că se spune povestea ta. […] E ceva mistuitor și magic în felul în care-și transpun artistic aparițiile actorii Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu, îndrăgostiții scenei românești de azi.”, scria Horia Ghibuțiu despre prima etapă a producției work in progress.

Mi-am dorit, împreună cu Daniel Pascariu și Vladimir Turturică, să construim o poveste despre oamenii  contemporani, despre barierele pe care le punem în comunicarea cu celălalt, despre neîncredere, despre distanțare, despre timpul și spațiul de care avem nevoie ca să ne împăcăm cu noi înșine și să primim alt om în viața noastră. Sper ca noi să reușim să vorbim cu umor despre o poveste romantică, cu multiple semnificații actuale. Am căutat să inventăm o cheie comună de joc, comică și ironică totodată, care să sublinieze absurdul pe care îl generează frica. Uneori vorbim atât de mult și nu ne spunem nimic de fapt. Uneori avem atâta nevoie să vorbim și, când ajungem față în față, nu avem curaj să zicem mare lucru. Învățăm să ne închidem neîncetat, în mii de feluri, și ne deschidem foarte rar. Și timpul trece, sau îl lăsăm să treacă.” – Antoaneta Cojocaru.

Să vorbesc cu tine 

de Ana-Maria Bamberger

Cu: Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu

Scenografie și proiecții video: Vladimir Turturică

Light design: Traian Marin

Make-up Artist: Mara Rădulescu

Un spectacol de Antoaneta Cojocaru

Susținut de: JTI

de/Loc de joacă

de/Loc de joacă este un spectacol despre conexiuni, timp și întâlniri între generații. Despre împrietenire prin dans, cărți și universuri reale sau imaginare, explorate prin mijloace artistice și ludice. Conceput sub forma unui joc performativ, „de/Loc de joacă” parcurge hărți temporale și evenimente personale, profesionale și globale, transformând corpul într-o arhivă vie. Două generații, două perspective, două lumii se întâlnesc și își suprapun experiențele prin mișcare, povești și explorarea coincidențelor, construind o cartografie a memoriei colective.

Intențiile din acest proces de creație pornesc de la întâlnirea pe care coregrafa Mădălina Dan (44 ani) o are cu Matei Nițulescu (9 ani) și se dezvoltă în jurul temporalității proiectate spre trecut, viitor, prezent, prin borne temporale ale celor doi și (de)sincronizări de ani. Prin prezența și perspectiva unui copil de 9 ani, prezent pe scena culturală românească ca spectator și cursant, „de/Loc de joacă”  își propune să documenteze un peisaj cultural în continuă transformare. Forma de arhivare activă este conturată într-un format interdisciplinar în dialog cu artistele Maria Mandea și Miruna Radovici pentru realizarea scenografiei ca boardgame și a costumelor, cu sound designerul Denis Bolborea, videograful Mihai Stan și curatoarea Alexandra Mihali

Prin intersecția limbajelor artistice și a desfășurării sub forma unui joc performativ, spectacolul creează un cadru imersiv în care relația cu timpul se realizează prin coincidențe și conexiuni personale, memoria fiecărui performer în parte fiind suprapusă cu una colectivă, istorică. „de/Loc de joacă” devine o reflecție asupra unei prietenii dincolo de generații și a modului în care trăirile individuale pot deveni parte dintr-o istorie comună.

de/Loc de joacă

Un performance de Mădălina Dan

Cu: Mădălina Dan și Matei Nițulescu

Scenografie: Maria Mandea

Costume: Corina Boboc

Costume pictate de: Miruna Radovici

Univers sonor: Denis Bolborea

Video: Mihai Stan

Lighting design: Andrei Ignat

Consultant artistic: Alexandra Mihali

Mulțumiri: Teatrul Masca, Teatrul Național București

O producție creart / Teatrelli

Recomandat 12+

Un prim execițiu al acestui spectacol a fost prezentat în cadrul ediției de anul trecut a Festivalului Național de Teatru – FNT, cu titlul „Fuga de dungi”. Spectacolul a fost dezvoltat la Teatrelli în perioada ianuarie – martie 2025, montarea finală a producției creart / Teatrelli va avea premiera pe 28 și 29 martie.

—-

Interesată de coabitarea dintre artă și viață, Mădălina Dan dezvoltă formate prin care personalul și arta se conturează ca arhivă. În procesul de a-și documenta, colecta și auto-istoriciza în mod sistematic munca artistică, dar și patrimoniul personal, caută un raport mai direct cu timpul, cu contexte și transformări și cum pot fi ele reperate și contextualizate. 

Mădălina Dan este coregrafă și performer, activă pe scenele internaționale, dar și foarte prezentă și implicată în contextul coregrafic local. Este absolventă a Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București și a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală și Cinematografică din București – secţia Coregrafie; tot la UNATC a absolvit și un master în scriere dramatică. Între 1998 și 2003, a fost membră a companiei de dans „Oleg Danovski” din Constanţa. Între 2014-2016, a studiat în Berlin la HZ (Hochschulübergreifende Zentrum Tanz Berlin) în programul masteral SoDA (Solo/Dance/Authorship). În 2015, primește Premiul CNDB, iar în 2016 este Artistă asociată a Centrului Național al Dansului București. Este implicata in programul de mentorat din cadrul Academiei de Dans și Performance, program intensiv de educație și formare în dansul contemporan, desfasurat la Centrul National al Dansului.  Lucrările sale au fost prezentate la Springdance Festival Utrecht, Balkan Dance Platform – Novi Sad, eXplore Dance Festival – București, Temps d’Images – Cluj, SouthBank Center & Chisenhale Dance Space – Londra, Fabrik Potsdam, Hebbel am Uffer – Berlin, TanzFabrik-Berlin, Tanzquartier Wien, Dance Theater Workshop – New York, Firkin Crane-Cork, Alta Theater – Praga, Art Stations Foundation – Poznan, Sophien Saale – Berlin, FFT Düsseldorf, Impulse Festival- Mulheim, Lyon Dance Biennale, Schauschpiel Leipzig, Hellerau – Dresda, Bozar- Bruxelles, Sarralves Museum of Contemporary Art- Porto etc.

Matei Nițulescu. Spectator dedicat și critic atent de dans contemporan și teatru, cursant conștiincios al workshop-urilor destinate profesioniștilor acestori lumi, performer, coregraf și actor pe scenele TNB, FNT, CNDB, ARCUB în spectacole proprii sau colaborări, membru onorific și prieten oficial al comunităților de artiști vizuali din București și o prezență obișnuită în atelierelor lor, consumator dependent de literatură și muzică. A lucrat cu și a învățat de la Lucie Eidenbenz, Rakesh Sukesh, Gilda Ghinoiu, Benjamin Kahn, Ioana Mischie, Po-Cheng Tsai, Marian Râlea, George Pleșca, Valentina de Piante, Daniel Wetzel, Elena Zamfirescu, Voicu Mureșan, Mihai Mălaimare, Alexandra Dancs, Vlad Benescu, Smaranda Găbudeanu, Beatrice Tudor, Luiza Dimulescu, Gabriela Toma, Virginia Negru, Sergey Golovnea și mulți alții. A învățat de la ei și de la toți prietenii care fac să se miște lumile lui. Matei a învățat și trăit mult în cei doar nouă ani de viață.

de/Loc de joacă

de/Loc de joacă este un spectacol despre conexiuni, timp și întâlniri între generații. Despre împrietenire prin dans, cărți și universuri reale sau imaginare, explorate prin mijloace artistice și ludice. Conceput sub forma unui joc performativ, „de/Loc de joacă” parcurge hărți temporale și evenimente personale, profesionale și globale, transformând corpul într-o arhivă vie. Două generații, două perspective, două lumii se întâlnesc și își suprapun experiențele prin mișcare, povești și explorarea coincidențelor, construind o cartografie a memoriei colective.

Intențiile din acest proces de creație pornesc de la întâlnirea pe care coregrafa Mădălina Dan (44 ani) o are cu Matei Nițulescu (9 ani) și se dezvoltă în jurul temporalității proiectate spre trecut, viitor, prezent, prin borne temporale ale celor doi și (de)sincronizări de ani. Prin prezența și perspectiva unui copil de 9 ani, prezent pe scena culturală românească ca spectator și cursant, „de/Loc de joacă”  își propune să documenteze un peisaj cultural în continuă transformare. Forma de arhivare activă este conturată într-un format interdisciplinar în dialog cu artistele Maria Mandea și Miruna Radovici pentru realizarea scenografiei ca boardgame și a costumelor, cu sound designerul Denis Bolborea, videograful Mihai Stan și curatoarea Alexandra Mihali

Prin intersecția limbajelor artistice și a desfășurării sub forma unui joc performativ, spectacolul creează un cadru imersiv în care relația cu timpul se realizează prin coincidențe și conexiuni personale, memoria fiecărui performer în parte fiind suprapusă cu una colectivă, istorică. „de/Loc de joacă” devine o reflecție asupra unei prietenii dincolo de generații și a modului în care trăirile individuale pot deveni parte dintr-o istorie comună.

de/Loc de joacă

Un performance de Mădălina Dan

Cu: Mădălina Dan și Matei Nițulescu

Scenografie: Maria Mandea

Costume: Corina Boboc

Costume pictate de: Miruna Radovici

Univers sonor: Denis Bolborea

Video: Mihai Stan

Lighting design: Andrei Ignat

Consultant artistic: Alexandra Mihali

Mulțumiri: Teatrul Masca, Teatrul Național

O producție creart / Teatrelli

Recomandat 12+

Un prim execițiu al acestui spectacol a fost prezentat în cadrul ediției de anul trecut a Festivalului Național de Teatru – FNT, cu titlul „Fuga de dungi”. Spectacolul a fost dezvoltat la Teatrelli în perioada ianuarie – martie 2025, montarea finală a producției creart / Teatrelli va avea premiera pe 28 și 29 martie.

—-

Interesată de coabitarea dintre artă și viață, Mădălina Dan dezvoltă formate prin care personalul și arta se conturează ca arhivă. În procesul de a-și documenta, colecta și auto-istoriciza în mod sistematic munca artistică, dar și patrimoniul personal, caută un raport mai direct cu timpul, cu contexte și transformări și cum pot fi ele reperate și contextualizate. 

Mădălina Dan este coregrafă și performer, activă pe scenele internaționale, dar și foarte prezentă și implicată în contextul coregrafic local. Este absolventă a Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București și a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală și Cinematografică din București – secţia Coregrafie; tot la UNATC a absolvit și un master în scriere dramatică. Între 1998 și 2003, a fost membră a companiei de dans „Oleg Danovski” din Constanţa. Între 2014-2016, a studiat în Berlin la HZ (Hochschulübergreifende Zentrum Tanz Berlin) în programul masteral SoDA (Solo/Dance/Authorship). În 2015, primește Premiul CNDB, iar în 2016 este Artistă asociată a Centrului Național al Dansului București. Este implicata in programul de mentorat din cadrul Academiei de Dans și Performance, program intensiv de educație și formare în dansul contemporan, desfasurat la Centrul National al Dansului.  Lucrările sale au fost prezentate la Springdance Festival Utrecht, Balkan Dance Platform – Novi Sad, eXplore Dance Festival – București, Temps d’Images – Cluj, SouthBank Center & Chisenhale Dance Space – Londra, Fabrik Potsdam, Hebbel am Uffer – Berlin, TanzFabrik-Berlin, Tanzquartier Wien, Dance Theater Workshop – New York, Firkin Crane-Cork, Alta Theater – Praga, Art Stations Foundation – Poznan, Sophien Saale – Berlin, FFT Düsseldorf, Impulse Festival- Mulheim, Lyon Dance Biennale, Schauschpiel Leipzig, Hellerau – Dresda, Bozar- Bruxelles, Sarralves Museum of Contemporary Art- Porto etc.

Matei Nițulescu. Spectator dedicat și critic atent de dans contemporan și teatru, cursant conștiincios al workshop-urilor destinate profesioniștilor acestori lumi, performer, coregraf și actor pe scenele TNB, FNT, CNDB, ARCUB în spectacole proprii sau colaborări, membru onorific și prieten oficial al comunităților de artiști vizuali din București și o prezență obișnuită în atelierelor lor, consumator dependent de literatură și muzică. A lucrat cu și a învățat de la Lucie Eidenbenz, Rakesh Sukesh, Gilda Ghinoiu, Benjamin Kahn, Ioana Mischie, Po-Cheng Tsai, Marian Râlea, George Pleșca, Valentina de Piante, Daniel Wetzel, Elena Zamfirescu, Voicu Mureșan, Mihai Mălaimare, Alexandra Dancs, Vlad Benescu, Smaranda Găbudeanu, Beatrice Tudor, Luiza Dimulescu, Gabriela Toma, Virginia Negru, Sergey Golovnea și mulți alții. A învățat de la ei și de la toți prietenii care fac să se miște lumile lui. Matei a învățat și trăit mult în cei doar nouă ani de viață.