Dezbateri Archives - Page 6 of 7

Teatrul și fotografia-spectacol: Mihaela Tulea – Episodul 11

„Teatrul și fotografia-spectacol. O poveste în spatele poveștii cu Mihaela Tulea” cu imagini din „Macbeth” – o producție a Tang Shu-Wing Theatre Studio din Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze (Adaptare şi regie: Tang Shu-Wing), spectacol prezentat în cadrul ediției din 2017 a FITS.

Mihaela Tulea: Toți cei care mă cunosc știu că, înainte de a fi fotograf de teatru, sunt un spectator pasionat. Diversitatea culturală este extrem de prețioasă pentru mine și încerc să ajung la aproape toate festivalurile de teatru care se desfășoară în țara noastră. Sunt ocazii excelente pentru a vedea producții străine. La reprezentațiile cu supratitrare, într-o limbă care îmi este total necunoscută, magia și emoția teatrului își pierd puțin din intensitate. În aceste momente, involuntar, ochiul de fotograf își face simțită prezența, începe să caute cadre, simte contraste, lăsând emoția pe planul al doilea.

Mihaela Tulea este fotograf de teatru. Autoare a unor articole pentru Nikonisti.ro, ea abordează cu succes mai multe genuri fotografice. Imaginile ei au apărut în publicații naționale și internaționale, printre acestea se numără și celebra revistă franceză Théâtre/Public care a publicat la începutul anului o fotografie din spectacolul lui Radu Afrim „Dacă am gândi cu voce tare”, realizată de Mihaela Tulea. Tot ea a semnat anul trecut, în luna martie, fotografiile expoziției „Frumusețea nevăzută”, organizată de Teatrul Odeon. De asemenea, Mihaela Tulea a fost selectată în expoziția centrală a celei de-a 2-a ediții a festivalului de fotografie Reforma Photo Days 2 (RPD2), lucrarea ei fiind publicată și pe coperta revistei RPD2.

Teatrul și fotografia-spectacol: Mihaela Tulea – Episodul 10

„Teatrul și fotografia-spectacol. O poveste în spatele poveștii cu Mihaela Tulea” cu imagini din spectacolul „Trei gemeni venețieni” (regia și adaptarea: Nona Ciobanu), o producție a Teatrului Mic.

Mihaela Tulea: „Pentru mine, spectacolele cu o lumină difuză sunt o provocare. Îmi place să-mi testez aparatele, să văd ce pot face atunci când nu sunt condiții ideale de tras. Fotografia selectată este una realizată cu o sensibilitate destul de ridicată (ISO 36.000), iar granulația este destul de fină. Faptul că am detalii în zonele de gri-negru mi se pare important. Performanțele tehnice ale aparatelor folosite îmi lasă mintea liberă, astfel încât mă pot concentra pe compoziție.”

Teatrul și fotografia-spectacol: Mihaela Tulea – Episodul 9

„Teatrul și fotografia-spectacol. O poveste în spatele poveștii cu Mihaela Tulea” cu imagini din spectacolul „Iarna” (regia: Mihai Măniuţiu), o producție a Teatrului Nottara.

Mihaela Tulea: „Rețeta succesului: se iau patru actori total diferiți. Regizorul Mihai Măniuțiu le dă textul lui Jon Fosse, un dramaturg contemporan și le trasează liniile unei povești de iarnă. Se așază totul într-un decor inedit, marca Adrian Damian. Începe muzica originală a lui Mihai Dobre. Un EL, Andi Vasluianu, și o EA, Catrinel Dumitrescu, se caută cu pasiune, își rostesc cuvinte nerostite, se atrag și se resping precum doi magneți. Și-n câmpul lor magnetic interferează alți doi poli, viziunile lor tăcute, emoționale, forțe de atracție care dansează ca-ntr-un basm. Sunt Ștefan Lupu și Andrea Gavriliu care plutesc elegant în toată această nebunie frumoasă. Totul te cucerește, fulgii din decor te duc în iarna aceea grea, cu troiene peste umeri, dar cu focul din inimă mai aprins ca niciodată.”

Teatrul și fotografia-spectacol: Mihaela Tulea – Episodul 8

„Teatrul și fotografia-spectacol. O poveste în spatele poveștii cu Mihaela Tulea” cu imagini din producția Teatrelli „Mon Cabaret Noir” (un spectacol de Răzvan Mazilu).

Mihaela Tulea: „Răzvan Mazilu, Alina Petrică, Ana Bianca Popescu, Ilona Brezoianu, Anca Florescu… sunt un amestec de frumos, senzualitate și talent. Răzvan Mazilu dovedește încă o dată că stăpânește lumea cabaretului ca nimeni altul. Coregrafia fără cusur, jocul de lumini, muzica și fiecare element scenografic care parcă prinde viață fac din acest spectacol unul deosebit de expresiv. Ca un magician veritabil, Răzvan Mazilu reușește să readucă la viață povești și personaje care, altfel, ar fi rămas, probabil, nedescoperite, îngropate în negura vremurilor. Este și cazul Anitei Berber, o artistă care a trăit în perioada Germaniei de după Primul Război Mondial, având o viață plină de excese, abuzuri, extravaganțe, petreceri ce dădeau în alte petreceri, un haos pe care-l simți în toată povestea de la Teatrelli. Imagini puternice sunt create de cele patru fete care sunt ipostazele Anitei Berber. Penele, tocurile, ciorapii cu plasă, corsetele, reflectoarele, dansul, erotismul și mișcările de felină ale lui Răzvan Mazilu vin să completeze acest tablou, dându-i autenticitate. Să vă povestesc despre Alina Petrică și un ‘Ne me quitte pas’ sfâșietor sau despre Ana Bianca Popescu și un ’Hymne à l’amour’ cântat cu pasiune? Nu. Trebuie să fii în sală, să trăiești alături de ei această poveste răvășitoare.”

Teatrul și fotografia-spectacol: Mihaela Tulea – Episodul 7

„Teatrul și fotografia-spectacol. O poveste din spatele poveștii cu Mihaela Tulea” cu imagini din spectacolul „D’ale noastre” (regia și coregrafia: Gigi Căciuleanu), o producție a Teatrului Național București.

Mihaela Tulea: „Îmi place mult Caragiale, iar ceea ce a făcut Gigi Căciuleanu cu lumea acestui scriitor de geniu mi se pare, cu adevărat, o operă de artă. Este un spectacol jucat, respectiv dansat impecabil, are o ironie fină și te face să realizezi că lumea lui Caragiale e nemuritoare. Discursul lui Caţavencu – interpretat ireproșabil de Lari Giorgescu – este unul dintre momentele mele favorite. Deși țelul meu nu este acela de a-mi ‘strivi’ subiectul, am fotografiat acest spectacol doar din plonjeu, având un obiectiv de 400 mm cu f/2.8 și unul de 200-500 mm f/5.6, ambele de la Nikon. Utilizez destul de des această tehnică, deoarece consider că este una câștigătoare atunci când acțiunea se desfășoară și pe verticală. Sunt convinsă că echipamentul foto face, de multe ori, diferența dintre o fotografie bună și una spectaculoasă.”

Teatrul și fotografia-spectacol: Mihaela Tulea – Episodul 6

„Teatrul și fotografia-spectacol. O poveste din spatele poveștii cu Mihaela Tulea” cu imagini din producția „Pe jumătate cântec” (Regia Crista Bilciu), un spectacol care se joacă la Teatrul Odeon.

Mihaela Tulea: „Pe Crista Bilciu am cunoscut-o la FNT. Eram la Teatrul Național, amândouă în căutarea unui loc. Mi-a povestit atunci că are un spectacol care își caută ‘căsuță’ și m-a invitat să-l văd, tot în cadrul festivalului, dar la Teatrul Odeon. Mi-a plăcut așa de mult abordarea ei, încât m-a făcut curioasă. ‘Pe jumătate cântec’ este un one-woman-show atât de tulburător, încât, de la un anumit moment, nu am mai putut să trag, mi s-a pus un nod în gât, lacrimile au început să-mi inunde ochii, așa că am ratat partea de final – dovada faptului că la teatru sunt în primul rând spectator, înainte de a fi fotograf. Anda Saltelechi este pur și simplu un vulcan… M-a făcut să mă gândesc la oamenii care nu-și trăiesc viețile așa cum ar trebui, uitând de visurile lor, de iubirile lor și de micile bucurii ale sufletului. Spectacolul a fost preluat apoi de Teatrul Odeon, iar una dintre fotografiile făcute atunci, printre emoțiile trăite la acea reprezentație, a ajuns imagine de afiș. ”

Teatrul și fotografia-spectacol: Mihaela Tulea – Episodul 5

„Teatrul și fotografia-spectacol. O poveste în spatele poveștii cu Mihaela
Tulea” cu imagini din spectacolul „Nesomn” (coregrafie și concept: Arcadie Rusu), o producție a Centrului Independent Coregrafic LINOTIP.

Mihaela Tulea: „Am fost la Nesomn într-o perioadă agitată a vieții mele, m-a tulburat, iar finalul a fost total neașteptat. Performerii sunt extrem de talentați. Am văzut spectacolul de mai multe ori și, de fiecare dată, am descoperit o altă față, o nouă dimensiune. În general, merg la mai multe reprezentații, încerc să nu-i văd doar prin obiectivul camerei foto. Sunt momente în care am nevoie să-mi încarc bateriile, să mă relaxez sau să ies din rutina cotidiană.”

Teatrul și fotografia-spectacol: Mihaela Tulea – Episodul 4

„Teatrul și fotografia-spectacol. O poveste în spatele poveștii cu Mihaela Tulea” cu imagini din producția „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind (regia și scenografia: Vlad Cristache), care se joacă la Teatrul Mic.

Mihaela Tulea: „Am văzut spectacolul de 12 ori și l-am fotografiat de patru ori. Aș putea fi lejer sufleor, pentru că știu deja toate replicile. Este unul dintre spectacolele mele preferate, în ambele distribuții: atât cea cu Alina Rotaru, cât și cea cu Silvana Mihai. Îmi place muzica, îmi place vibe-ul, se vede că le place ceea de joacă, au o chimie foarte bună. ”

Teatrul și fotografia-spectacol: Mihaela Tulea – Episodul 3

Continuăm astăzi seria „Teatrul și fotografia-spectacol. O poveste în spatele poveștii cu Mihaela Tulea” cu imagini din „Yama” – producția celebrei companii de dans Vertigo din Israel (coregrafia: Noa Wertheim), spectacol prezentat în cadrul ediției din 2017 a FITS.

Mihaela Tulea: „Vertigo înseamnă pentru mine armonie și echilibru total. Sunt ca niște păsări care plutesc, îți dau aproape un sentiment de levitație.”

Teatrul și fotografia-spectacol: Mihaela Tulea – Episodul 2

Continuăm astăzi seria „Teatrul și fotografia-spectacol. O poveste în spatele poveștii cu Mihaela Tulea” cu imagini din producția „Aglaja” (regia și coregrafia: Ștefan Lupu), care se joacă la Teatrul Mic.

Mihaela Tulea: „Aglaja este unul dintre spectacolele de căpătâi pentru mine și – în același timp – și unul dintre primele spectacole de teatru pe care le-am fotografiat, pe vremea când se juca încă la Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Bălcescu. Între timp, l-am revăzut de nenumărate ori la Teatrul Mic și de câteva ori l-am mai și fotografiat. Am încercat de fiecare dată să surprind din nou momentul cu Alina Petrică și cu proiecția bocancului în spate. Fotografia a fost făcută atunci când am pozat pentru prima oară Aglaja și a devenit aproape emblematică pentru spectacol. Nu am mai reușit însă niciodată să o recreez. Oricum, spectacolul este un vis pentru mine, iar pe Alina Petrică o iubesc.”